Colesterolul este unul dintre cele mai dezbătute subiecte la ora actuală în domeniul sănătății. Cu toate acestea, nu mulți cunosc adevăratul rol al colesterolului în organism. Există tentația de a plasa colesterolul în boxa acuzaților pentru bolile cardiovasculare care fac ravagii în societatea actuală. Însă afirmațiile trebuie nuanțate și înțelese din perspectiva adevăratelor cauze care duc la creșterea nivelului de colesterol. Căci nu trebuie să luptăm cu colesterolul în sine, ci să aflăm și să remediem problemele care stau în spatele creșterii lui.
Alimentația se află în topul dezbaterilor, iar grăsimile sunt primele incriminate. Dar trebuie să știm că cea mai mare parte a colesterolului din organism nu provine direct din alimentele consumate. Mai exact, doar 25% din colesterol este de origine alimentară, iar restul de 75% provine din sinteza endogenă.
Apoi, cum ar putea grăsimile animale și colesterolul, pe care omul le consumă de sute de mii de ani, să fie la baza bolilor de inimă, care este un fenomen relativ nou? Ce predomină, în schimb, în dieta omului modern? Carbohidrații rafinați: zahăr și făină albă, care sunt consumați în cantități din ce în ce mai mari, de la un an la altul și de la un capăt la altul al globului. Tot mai mulți specialiști avertizează că zahărul, făina albă, grăsimile hidrogenate, alimentele rafinate se află la originea exploziei de boli provocate de excesul de colesterol.
Dar ce este de fapt colesterolul?
Colesterolul este o substanță vitală, implicată în structura și funcția corespunzătoare a celulelor. Fără colesterol, viața nu ar fi posibilă. Membranele celulare, care înglobează și protejează conținutul interior al tuturor celulelor, trebuie să conțină colesterol pentru a funcționa normal. Colesterolul contribuie la rezistența membranelor, împiedicând distrugerea celulelor. Și asta nu e tot!
Multe dintre elementele importante ale corpului au în structura lor colesterol:
- hormonii: estrogen, progesteron, testosteron;
- cortizol (hormonul stresului);
- vitamina D;
- bila (secreție necesară pentru absorbția grăsimilor și vitaminelor);
- neurotransmițătorii (serotonină, dopamină);
- mielina (membrana celulelor nervoase).
Care este diferența dintre grăsime și colesterol?
Colesterolul este adesea confundat cu grăsimile. Însă acestea sunt elemente complet diferite. Iată explicațiile. Colesterolul este alcătuit din carbon, hidrogen și oxigen, la fel ca grăsimile, dar nu este o grăsime. Colesterolul este o substanță mai dură, ceroasă, care nu conține grăsime.
O moleculă de grăsime arată astfel:
Pe când o moleculă de colesterol este mult mai complexă:
După cum se poate observa, cele două molecule sunt foarte diferite una de cealaltă.
Grăsimea este un lanț simplu lung, în timp ce colesterolul este o combinație complicată de inele în formă de hexagon și pentagon. Grăsimea este relativ ușor de obținut, fiind necesare 11 etape chimice, pe când o moleculă de colesterol se produce în urma a 30 de etape chimice complexe. După cum veți afla în continuare, corpul nostru are un motiv serios pentru a sintetiza structura complexă a colesterolului.
Chiar și vegetarienii au colesterol în corp
Colesterolul este atât de important încât organismul îl poate produce din orice: grăsimi, carbohidrați, proteine. Și nu trebuie neapărat să mănânci alimente bogate în colesterol pentru a avea colesterol în exces. Chiar și cei care au o dietă complet lipsită de colesterol, cum ar fi vegetarienii sau veganii, au în corpul lor colesterol și pot suferi de hipercolesterolemie.
Într-adevăr, colesterolul se găsește doar în alimentele de origine animală, din moment ce fiecare celulă animală conține colesterol. Proporțiile variază în funcție de ceea ce consumăm: carne sau organe. Spre exemplu, mușchiul de vită sau de porc conține aproximativ aceeași cantitate de colesterol ca pieptul de pui sau fileul de pește. Cele mai bogate în colesterol sunt ficatul (indiferent că este de porc, vită sau pui) și organele, creierul, gălbenușul de ou și lactatele. De ce acestea? Ficatul este locul în care se produce colesterolul. Gălbenușul de ou reprezintă un concentrat de colesterol, fiindcă din acesta se dezvoltă puiul. Grăsimea din lapte conține foarte mult colesterol, deoarece vițelul în creștere are nevoie de el pentru formarea de noi celule. Organele – rinichi, pancreas – conțin mai mult colesterol deoarece sunt glande endocrine, iar glandele produc hormoni, iar hormonii sunt făcuți din colesterol. Creierul conține cantități foarte mari de colesterol datorită concentrației mari a tecilor de mielină.
Toate alimentele de origine vegetală sunt considerate fără colesterol. Dar corect ar fi să spunem că alimentele de origine vegetală nu conțin colesterol de origine animală. Plantele conțin forme speciale de „colesterol” numite fitosteroli, dar fitosterolii sunt toxici pentru celulele umane, iar intestinul nostru refuză să îi absoarbă.
O categorie specială sunt fructele de mare. Există două tipuri: crustacee (creveți, crabi, homari) și moluște (scoici, stridii, midii). Crustaceele – insecte marine gigant – vânează alte vietăți subacvatice pentru a se hrăni și astfel secretă colesterol animal, care poate fi absorbit de organismul uman. În schimb, moluștele, care adună substanțe nutritive din filtrarea apei de mare, conțin un tip diferit de colesterol pe care organismul uman nu îl poate absorbi. De fapt, fitosterolii și colesterolul din moluște nu doar că sunt respinse de celulele intestinale, ci chiar interferează cu absorbția colesterolului de origine animală, inhibând secreția acestuia.
Ce se întâmplă cu colesterolul din hrană?
Colesterolul consumat poate duce la creșterea nivelului total de colesterol? Da, dar doar dacă organismul are nevoie de mai mult colesterol. Celulele de la nivelul mucoasei intestinale conțin molecule transportoare (NPC1L1) care absorb colesterolul. Când corpul nu mai are nevoie de colesterol, alte molecule intră în acțiune (ABCG5/8) și pompează colesterolul din intestine pentru a fi eliminat din organism. Datorită acestui mecanism de autoreglare, colesterolul din alimente poate fi absolvit de vină atunci când vine vorba despre hipercolesterolemie și boli de inimă. Celulele intestinale știu exact de cât colesterol are nevoie organismul și nu vor permite absorbția suplimentară.
Colesterolul este reciclat foarte eficient în organismul uman. Ficatul elimină orice exces prin eliminarea colesterolului liber în intestin împreună cu secreția de bilă. Această formă liberă de colesterol este singura formă pe care celulele intestinale sunt capabile să le absoarbă. Majoritatea moleculelor de colesterol din alimente (85-90%) nu sunt libere, ci sunt sub formă de „esteri de colesterol”. Esterii de colesterol sunt molecule de colesterol cu un acid gras atașat. Celulele intestinale sunt incapabile să absoarbă esterul de colesterol, care este forma principală a colesterolului din alimente. Prin urmare, când celulele intestinale primesc semnalul că organismul are nevoie de mai mult colesterol, acestea vor declanșa mecanismul de absorbție a colesterolului intern cu ajutorul bilei.
Cum se produce colesterolul în organism?
Toate celulele își pot produce propriul colesterol, dar celulele hepatice sunt specializate în acest sens. Doar celulele hepatice sunt capabile să producă mai mult colesterol decât au nevoie ele însele și să îl transporte în alte părți ale corpului.
Nu uitați că este nevoie de nu mai puțin de 30 de reacții chimice pentru a produce o singură moleculă de colesterol. Dar cea mai importantă se petrece în etapa a treia, în care o enzimă crucială (HMG-CoA reductaza) este transformată într-o altă moleculă (mevalonat). Odată ce acest pas este făcut, nu există cale de întoarcere. Această reacție este decisivă în ceea ce privește sinteza colesterolului. Cu alte cuvinte, enzima HMG-CoA reductaza este un fel de „maestru de ceremonii” și ea trebuie controlată cu atenție.
Activitatea acestei enzime depinde de două elemente:
- nivelul colesterolului din celule
- nivelul insulinei din sânge
Aici lucrurile devin foarte interesante. Atunci când corpul are nevoie de colesterol, enzima HMG-CoA reductaza se activează și începe producția de colesterol. Când celulele au suficient colesterol, această enzimă se oprește. Dar ce face insulina?
Știm despre insulină că este cea care reglează nivelul zahărului din sânge. Dar un rol foarte important este acela de hormon de creștere. De ce are nevoie un organism în creștere? De mai multe celule. Ce este necesar pentru a forma celule noi? Colesterolul. Așadar, în cazul celor aflați în creștere (copii, adolescenți), dar și în cazul femeilor însărcinate, insulina activează enzima HMG-CoA reductază, care transmite celulelor să producă mai mult colesterol, astfel încât să se dezvolte noi celule.
Rețineți! Colesterolul este secretat de organism pentru crearea de noi celule sau pentru repararea unor daune celulare în organism.
Ce cauzează excesul de colesterol?
Cum ajunge organismul matur să producă mai mult colesterol decât are nevoie? Aici apar problemele: persoanele care consumă zahăr și făinoase în exces, mai exact alimente rafinate și cu indice glicemic ridicat, au fluctuații bruște ale insulinei. Când insulina crește, enzima HMG-CoA reductază transmite celulelor să producă mai mult colesterol, chiar dacă nu au nevoie de el. Acesta este principalul motiv pentru explozia cazurilor de hipercolesterolemie.
Zahărul și făinoasele duc la creșterea nivelului de insulină, ceea ce determină organismul să producă mai mult colesterol decât are nevoie. În schimb, dietele cu indice glicemic scăzut sau dietele cu conținut redus de carbohidrați (low-carb) au efect de normalizare a nivelului de colesterol. De ce? Pentru că aceste diete reduc nivelul de insulină și astfel reglează în mod natural mecanismele care duc la producerea colesterolului.
Cât despre grăsimile de origine animală, aici trebuie să facem diferența între alimentele provenite de la animale crescute în mod natural și cele din ferme agroindustriale. Spre exemplu, grăsimea de la porcul de Mangalița, crescut cu ghindă și furaje naturale, are efect antiinflamator similar cu acizii grași omega 3 din pește. Tot grăsimi de calitate furnizează și carnea de vită sau laptele provenit de la animale crescute în aer liber și hrănite cu iarbă. Din păcate, agricultura intensivă a modificat hrana animalelor, iar din această cauză trebuie să fim atenți la alegerea surselor de grăsimi.
Colesterolul „bun” și colesterolul „rău”
Atunci când faceți analize de sânge, veți observa că pentru colesterol există două simboluri: HDL și LDL. Fracțiunea HDL reprezintă colesterolul din corp care ajunge înapoi în ficat pentru a fi eliminat din organism dacă nu este nevoie de el. HDL este considerat „colesterol bun”, astfel încât un nivel mai mare al HDL este un semn bun.
LDL reprezintă colesterolul din ficat transportat în restul celulelor din organism. Se spune că LDL este „colesterolul rău” și se recomandă ca nivelul acestuia să fie scăzut.
Ca structură, molecula de colesterol din interiorul fracțiunilor HDL și LDL este identică, doar direcțiile de transport sunt opuse. Motivul pentru care LDL a fost denumit „rău” și HDL – „bun” este faptul că numeroase studii epidemiologice au arătat că nivelurile ridicate ale LDL se asociază cu un risc mai mare de atac de cord, în timp ce nivelurile ridicate ale HDL – cu un risc scăzut de atac de cord.
HDL este considerat benefic, fiind văzut ca un „camion de gunoi”, care colectează și elimină colesterolul rău din corp, în timp ce LDL este privit ca un intrus periculos, care se instalează în arterele coronare, le blochează și provoacă infarct. De altfel, LDL colesterolul reprezintă fracțiunea oxidată a colesterolului, care provoacă stres oxidativ și inflamație.
Colesterolul, inflamația și bolile de inimă
Noi dovezi științifice sugerează că nu colesterolul în sine este vinovat de apariția bolilor de inimă, ci inflamația cronică. Doar pentru că medicii au descoperit colesterol în interiorul plăcilor de aterom de pe artere nu înseamnă că acestea sunt cauzate exclusiv de colesterol. Boala cardiacă este o boală ce pornește de la inflamația sistemică. Primul pas în dezvoltarea plăcii de aterom este inflamația în interiorul peretelui arterial. În placa de aterom nu se găsește doar colesterol, ci și multe semne de inflamație: macrofage, calciu, celule T. Oriunde există inflamație în organism, colesterolul este direcționat spre locul respectiv pentru a repara daunele, fiindcă este nevoie de colesterol pentru a forma noi celule sănătoase.
Cele mai recente cercetări sugerează că alimentația bogată în carbohidrați, cu indice glicemic crescut favorizează inflamația în organism, în special la nivelul vaselor de sânge. Diabetul, o boală asociată cu niveluri ridicate ale zahărului în sânge, se asociază cu leziuni ale vaselor de sânge de la nivelul retinei, rinichilor și membrelor inferioare. În plus, este bine stabilit faptul că persoanele cu diabet zaharat prezintă un risc crescut de infarct. Or, acest lucru se află în strânsă legătură cu inflamația.
Rețineți! Să nu uităm că excesul de colesterol apare atunci când există inflamație în organism și este nevoie de reparație celulară. Cu cât nivelul colesterolului este mai mare, cu atât daunele ce trebuie reparate sunt mai importante. Prin urmare, dacă ne propunem reducerea colesterolului, este necesar să remediem inflamația la nivelul organismului.
Revenirea la o alimentație cât mai naturală, apropiată de cea a strămoșilor noștri, dublată de un stil de viață echilibrat reprezintă cheia pentru a ieși din cercul vicios al bolilor civilizației moderne.
Surse:
www.diagnosisdiet.com/food/cholesterol/
www.huffingtonpost.fr/2017/05/06/pourquoi-nous-devons-reapprendre-a-manger-gras_a_22069397/
drhyman.com/blog/2010/05/19/why-cholesterol-may-not-be-the-cause-of-heart-disease/
