Mercurul, plumbul și aluminiul – pericolele ascunse din alimente!

Metalele grele precum plumbul, mercurul și aluminiul sunt peste tot în jurul nostru: în pământul pe care pășim, în apa pe care o bem, în aerul pe care îl respirăm și în produsele pe care le consumăm zi de zi. Aceste metale grele pot pătrunde în corpul nostru și se pot depune în țesuturi și organe, rămânând acolo chiar și ani de zile. Partea bună este că ne putem informa și putem învăța cum să le evităm și cum să ne menținem sănătoși.

Ce sunt metalele grele? Sunt metalele ce au o densitate mai mare decât 5 kg/dm³. Acestea sunt în general toxice, reziduurile lor producând poluarea mediului înconjurător și putând intoxica și oamenii, deoarece sunt bioacumulabile – concentrația lor crește în timp. Printre cele mai toxice metale grele se numără aluminiul, mercurul și plumbul, despre care vorbim astăzi.

Expunerea pe termen lung la metale grele poate duce la procese degenerative fizice, musculare și psihice. Atunci când devine severă, simptomele intoxicației cu metale grele se pot asemăna cu cele ale bolii Alzheimer, Parkinson sau ale sclerozei multiple. Din acest motiv, multe persoane se gândesc doar că îmbătrânesc și că este normal să sufere de oboseală sau pierderi de memorie, fără să realizeze că expunerea la metale grele poate fi cea care îi afectează.

Simptomele intoxicării cu metale grele

Chiar și persoanele ce au un stil de viață sănătos se pot intoxica cu metale grele, pentru că aceste metale se „ascund” în alimente și produse la care nu ne-am gândi că le pot conține. De aceea, este important să știm care sunt simptomele intoxicării cu metale grele. Cu cât cantitatea de metale grele „depozitată” în țesuturile din organism este mai mare, cu atât simptomele sunt mai grave:

• Greață, vărsături.
• Dureri de cap.
• Transpirație excesivă.
• Dificultăți respiratorii.
• Crampe musculare.
• Oboseală cronică.
• Probleme digestive (sindromul intestinului iritabil).
• Dureri cronice (precum cele de articulații).
• Depresie, anxietate, tulburare bipolară.
• Recuperare greoaie în urma exercițiilor fizice și slăbiciune musculară.
• Probleme de fertilitate și reproducere (dereglări ale menstruației, infertilitate, naștere prematură).
• Piele iritată.
• Minte încețoșată, dificultăți de concentrare și de memorare.
• Insomnii.
• Tremurături.
• Anemie.
• Tulburări neurologice.
• Risc crescut de infarct.
• Boli autoimune.
• Demență.
• Probleme de vorbire, auz, vedere sau mers.

Am ales să vorbesc despre mercur, plumb și aluminiu pentru că sunt printre cele mai cunoscute metale grele, dar și printre cele mai periculoase. Acestea devin, de fapt, toxice atunci când se acumulează în țesuturi, pentru că organismul nostru nu reușește să elimine surplusul.

Mercurul

Mercurul este prezent cu precădere în mediul marin. Principalele surse de poluare sunt agricultura, deversarea apelor uzate municipale, mineritul, incinerarea diverselor reziduuri și deversarea apelor industriale uzate. Prin urmare, cel mai des, oamenii se intoxică cu mercur prin consumul de pește și fructe de mare contaminate. După ce pătrunde în apă, mercurul este consumat de plantele și animalele marine, pe care noi apoi ajungem să le consumăm. Potrivit statisticilor, rechinul, peștele spadă și tonul pot conține cele mai mari cantități de mercur, iar sardinele și anșoa ar fi cele mai sigure pentru consum, la fel și peștele de apă dulce ce conține mai puțin mercur decât cel de apă sărată.

Dacă alegeți să consumați alge marine, precum chlorella sau spirulina care sunt cunoscute pentru efectele lor detoxifiante, fiți foarte atenți să fie certificate organic, să fie produse în conformitate cu standardele de calitate şi pentru protecţia mediului. Cumpărând și consumând alge marine din surse verificate, vă asigurați că nu sunt contaminate cu metale grele și că de fapt nu vă intoxicați mai mult atunci când încercați să scăpați de toxinele din organism.

Tot pentru a evita intoxicarea cu mercur, nu acceptați să vi se pună plombe dentare din amalgam de metal sau dacă aveți deja una de acest fel, mergeți la un medic stomatolog calificat în tehnicile de îndepărtare a mercurului în condiții de siguranță. Aceste plombe sunt extrem de periculoase pentru că, de cele mai multe ori, sunt obținute din combinații de aliaje de mercur, nichel sau cupru, ce se eliberează treptat în organism.

Pentru că la 18 grade Celsius, mercurul începe să se evapore, ne putem intoxica și prin inhalarea acestuia, iar persoanele ce lucrează în mediul industrial sunt cele mai expuse la acest risc.

Plumbul

Plumbul este un metal extrem de toxic a cărui utilizare pe scară largă provoacă probleme de sănătate peste tot în lume. Cum ne putem intoxica cu plumb? Pe cale orală, prin piele sau prin inhalare.

Plumbul și compușii din plumb au numeroase aplicații industriale și comerciale, fiind prezenți în vopseluri, baterii, pigmenți, insecticide, fertilizatori, materiale plastice și ceramice, echipamente medicale, armament, gaze de eșapament și în industria sudurii. Plumbul mai poate fi găsit și în alimentele din conserve metalice, în fumul de țigară și în apa potabilă, dacă țevile prin care circulă apa sunt din plumb.

Cei mai afectați, din păcate, sunt copiii, în special cei cu vârsta sub 6 ani. De exemplu, atunci când vă plimbați cu cel mic de mână și pe lângă voi trec sute de mașini, din cauza staturii mici, copilul inhalează o cantitate mai mare de noxe și praf ce pot conține plumb decât dumneavoastră. Corpul copiilor absoarbe mult mai ușor plumbul și, pentru că sunt în creștere, pericolele sunt mai mari. Ar fi de preferat să evitați să ieșiți la plimbare cu cei mici pe bulevardele aglomerate. Alegeți parcurile și zonele cu mai multă verdeață în schimb!

Un copil din șase are tulburări de comportament sau de dezvoltare a creierului, cum ar fi autismul, ADHD-ul, dislexia, coordonarea motorie slabă. Există dovezi care arată că o mare parte din vină pentru apariția acestor probleme grave o poartă expunerea la metale grele, pesticide și alți agenți poluanți. Despre chimicalele ce pun în pericol creierul copiilor puteți citi pe larg aici.

Din păcate, plumbul stă ascuns și în produsele cosmetice. O veste nu tocmai bună pentru doamnele și domnișoarele ce obișnuiesc să se machieze zilnic! Într-un raport privind metalele ascunse în produsele de machiaj, Organizația Environmental Defense (Canada) a testat 49 de produse (fond de ten, pudră, blush, mascara, farduri de pleoape, tușuri, rujuri). Rezultatele: 96% dintre produsele testate conțineau plumb. Pentru a evita cosmeticele ce conțin plumb și alte substanțe toxice, citiți etichetele și alegeți produsele 100% organice sau preparați-le chiar voi!

Aluminiul

Aluminiul este al treilea cel mai abundent element ce se găsește în mod natural în scoarța terestră. Aluminiul sub formă de particule fine este cel mai periculos deoarece poate ajunge în plămâni unde poate cauza fibroză (aluminoză pulmonară).

Studiile realizate pe animale au concluzionat că dozele mari de aluminiu afectează mai mult dezvoltarea scheletului și sistemului nervos al tinerilor și tot aluminiul este corelat cu boala Alzheimer și cu demența. Această corelație există pentru că pacienții care suferă de aceste afecțiuni au concentrații mari de aluminiu la nivelul creierului, dar nu se cunoaște cu certitudine dacă aluminiul provoacă aceste afecțiuni sau dacă se acumulează în creier tocmai din cauza prezenței acestor boli.

Aluminiul poate ajunge în organismul nostru prin folosirea deodorantelor și antiperspirantelor, a unor produse cosmetice și de igienă corporală, prin administrarea unor medicamente, prin alimentele gătite în folie sau vase din aluminiu și chiar prin unele vaccinuri.

Despre aluminiul din deodorante și antiperspirante s-a spus în numeroase rânduri că ar cauza cancer de sân, deși studiile nu au fost concludente, și există în continuare oameni de știință ce studiază acest fenomen. Cu toate acestea, ne este recomandat să folosim deodorante și antiperspirante fără aluminiu, cum este piatra de alaun obținută prin tăierea și șlefuirea pietrei de alaun brute – este un deodorant natural hipoalergenic, fără parfum și care poate fi folosit și de către persoanele cu pielea sensibilă.

Produsele de igienă corporală, pudra de talc, cremele pentru protecție solară și chiar pasta de dinți pot conține aluminiu. Cum le evităm? Citim etichetele și alegem alternativele sănătoase și bio!

Medicamentele, precum cele antiacide sau aspirina tamponată, pot conține aluminiu sub formă de hidroxid de aluminiu. Acest compus se utilizează pentru tratarea ulcerelor gastrice și a afecțiunilor renale. Persoanele cu afecţiuni renale ce urmează un tratament prin dializă pot avea cantități mai mari de aluminiu în corp din cauza lichidelor folosite pentru dializa în sine. Unele vaccinuri conțin compuși de aluminiu pentru a le crește eficiența.

Despre gătitul în folie de aluminiu sau vase ce pot conține aluminiu se știe deja că nu este cea mai bună alegere, dar vă reamintesc ce este indicat să facem: să folosim vase din sticlă sau din ceramică!

Cum descoperim dacă suntem intoxicați cu metale grele?

Pe lângă simptomatologia pe care trebuie să o urmărim, există o serie de analize de sânge și de urină ce se pot face pentru a detecta dacă avem sau nu metale grele în organism, însă analiza minerală tisulară este cea mai precisă.

O analiză de sânge va măsura nivelul de metale grele aflat în sânge la momentul recoltării pentru că mineralele toxice rămân, în general, în sânge o perioadă foarte scurtă (poate câteva minute) după care se fixează în țesuturi. Tot în cazul analizei de sânge, valorile pot fi afectate de unele excese alimentare, iar rezultatul nu va fi precis. Pe de altă parte, analiza minerală tisulară se realizează pe câteva fire de păr, de aceea se mai numește și analiza firului de păr. Este nevoie de fire de păr tăiate de la rădăcină, fire ce se pot lua și din 6-7 locuri pentru a nu rămâne porțiuni goale. Firele de păr trebuie să măsoare măcar 3 cm pentru a putea analiza astfel ce s-a întâmplat în organism în ultimele 3 luni (în condițiile în care părul crește aproximativ 1 cm pe lună). Analiza minerală tisulară este extrem de apreciată pentru precizia sa și pentru capacitatea de a descoperi mineralele benefice, dar și pe cele toxice din organism și pentru că poate analiza informațiile strânse în organism pe parcursul unei perioade mai lungi de timp.

Metalele grele ajung, fie că vrem, fie că nu, în organismul nostru. Important este să evităm să consumăm acele alimente și să să folosim acele produse despre care știm sigur că au în conținut metale grele, pentru a nu sprijini activ procesul de acumulare la nivelul țesuturilor și, deci, intoxicarea. Într-un articol viitor vă voi povesti și despre alimentele pe care le putem consuma pentru a facilita eliminarea metalelor grele din corp.

Surse:

www.webmd.com/a-to-z-guides/what-is-heavy-metal-poisoning#1

draxe.com/heavy-metal-detox/

articles.mercola.com/sites/articles/archive/2016/06/19/heavy-metal-detoxification.aspx

www.ncbi.nlm.nih.gov/pmc/articles/PMC4427717/

articles.mercola.com/sites/articles/archive/2011/06/04/new-study-finds-major-toxins-in-many-cosmetics.aspx

www.cancer.gov/about-cancer/causes-prevention/risk/myths/antiperspirants-fact-sheet