Imunitate, Medicină funcțională

ABC-ul sistemului imunitar

Autor:
Niciun comentariu
Timp citire aprox: 5 minute
Vezi toate articolele despre:
bacteriiimunitateimunitate copiiInfecții bacterienemedicină funcțională

Sistemul imunitar reprezintă un ansamblu de celule, molecule şi țesuturi (organe), distribuite în tot organismul şi care participă la apărarea contra infecțiilor, la recunoaşterea şi eliminarea țesuturilor şi proteinelor străine şi la protecția contra tumorilor.
Majoritatea problemelor de sănătate, respectiv 80-90% dintre afecțiuni, sunt corelate cu o imunitate defectuoasă, manifestată fie prin incapacitatea de apărare a organismului față de agresori externi (infecții virale, bacteriene, fungice, parazitare) şi față de propriile molecule sau celule degradate sau modificate (cancere), fie prin incapacitatea de a recunoaşte propriile structuri (boli autoimune).

Știați că?

  • În lipsa reacției sistemului imunitar, o bacterie patogenă se poate multiplica la 1 miliard după cca 9 ore.
  • Spre deosebire de celelalte celule din organism, celulele sistemului imunitar se pot reproduce în milioane, în câteva ore.
  • 70% dintre celulele sistemului imunitar se găsesc la nivel intestinal, acesta fiind esențial pentru buna funcționare a imunității.

Celulele sistemului imunitar

Principalele celulele ale sistemului imunitar (cunoscute şi sub numele de leucocite sau celule albe) sunt produse de măduva osoasă şi se găsesc în sânge, limfă şi organele limfatice (amigdale, ganglioni, splină, timus, apendice).

    Principalele leucocite implicate în mecanismele de apărare sunt:

  • Fagocitele (macrofage, celule dendritice, neutrofile etc.) înglobează şi consumă agentul străin din organism.
  • Celulele natural killer sunt capabile să elibereze substanțe (citokine) care să contribuie la distrugerea agenților străini.
  • Celulele T (Th, Tc) coordonează apărarea imunitară şi distrug agenții infecțioşi la contactul cu aceştia.
  • Celulele B atacă microorganismele „de la distanță“, producând substanțe numite anticorpi (imunoglobuline).

În mod normal, o persoană sănătoasă are între 3500 şi 9000 de leucocite într-un mililitru de sânge. Când numărul acestora este mai mic de 3000, imunitatea este slăbită şi corpul este predispus la îmbolnăviri. Când numărul de leucocite depăşeşte 10.000, există o infecție în corp şi sistemul imunitar produce leucocite pentru a elimina patogenii. Când numărul leucocitelor este extrem de mare, organismul suferă de o afecțiune autoimună (astm, lupus eritematos sistemic, artrită reumatoidă, spondilită anchilozantă, leucemie).

Răspunsul imunitar non-specific (înnăscut)

Răspunsul imunitar non-specific se declanşează foarte rapid, atât în cazul unei leziuni externe (lovitură, arsură, îngheț, contact cu substanțe chimice etc.), cât şi atunci când în organism pătrund microorganisme, de la microbi până la paraziți, cum sunt viermii. Inflamația este reacția generală şi rapidă a corpului, în aceste cazuri. țesutul afectat eliberează substanțe chimice care atrag leucocitele. Pereții capilarelor devin mai permeabili şi poroşi, făcând astfel posibilă trecerea limfocitelor şi a altor substanțe ale sistemului imunitar. Fagocitele înconjoară, înghit şi distrug invadatorii, iar în anumite cazuri sângele poate să se coaguleze pentru a împiedica hemoragia, dar şi pentru a baricada pătrunderea altor microbi.
Principalele celule imunitare implicate în răspunsul non-specific sunt fagocitele şi celulele natural killer.

Răspunsul imunitar specific (dobândit)

Răspunsul specific se declanşează mai lent şi poate apărea o dată cu o reacție non-specifică, cum este inflamația, sau după aceasta, dacă infecția persistă. În cadrul răspunsului de apărare specific, apărarea poate fi mediată celular (implică limfocitele T şi se bazează pe abilitatea acestor celule de a identifica şi distruge antigenul) sau mediată de anticorpi (prin substanțele secretate de celulele B care se ataşează de invadator).

În cât timp se formează anticorpii?

Pentru un corp uman sănătos, producerea primului lot de anticorpi durează 7 până la 10 zile, de la invazia patogenilor. Timpul va fi mai mare pentru o persoană cu un sistem imunitar mai slab. La o a doua infectare, organismul poate produce anticorpi mai rapid, deoarece celulele B au deja stocate în memorie toate informațiile necesare producerii acestora.

Echilibrul imunitar

O supraactivare a sistemului imunitar (prea multre celule ucigaşe sau prea puține celulele T helper şi celule supresoare) determină apariția bolilor autoimune (tiroidita Hashimoto, artrita reumatoidă, diabetul de tip I, lupusul, afecțiunile inflamatorii ale colonului) sau a reacțiilor alergice (sensibilități alimentare, alergii, eczeme, astm, sinuzită).
O scădere a activității sistemului imunitar (prea multe celule T supresoare sau prea puține celule ucigaşe) determină apariția cancerului şi a infecțiilor (bacteriene, virale, parazitare, micotice).
În cazul în care o bacterie pătrunde în organism, activează celulele Th2 care devin dominante şi determină o cascadă de evenimente imune care conduc la un răspuns imun care curăță infecția.
În cazul în care un virus intră în celule din organism, se activează celulele Th1 care determină un răspuns celular de distrugere a celulelor infectate. Odată ce infecția este eliminată, sunt activate celulele supresoare care trebuie să stopeze răspunsul dominant şi să inițieze o stare de repaus. Dacă celulele supresoare nu acționează aşa cum trebuie, apare dezechilibrul între Th1 şi Th2. Echilibrul optim între celulele T helper Th1 şi Th2 este atunci când există mai multe celule Th1 decât celulele Th2.
Creşterea activității celulelor Th1 ajută la întărirea imunității, iar scăderea activității celulelor Th2 ajută la imunomodulare şi la evitarea reacțiilor alergice.

    Dezechilibrul sistemului imunitar se poate produce din mai multe cauze:

  • Un număr scăzut de celule T supresoare care, odată declanşat, nu mai pot limita atacul imun.
  • O producție crescută de interleukină IL2, care stimulează celulele NK şi limfocitele T citotoxice.
  • O producție crescută de IL4, care stimulează limfocitele B.
  • Persoanele care au o dietă cu conținut crescut de carbohidrați pot prezenta disglicemie şi vârfuri de insulină în sânge, care stimulează activitatea limfocitelor B.
  • O infecție parazitară sau intoleranțele alimentare multiple pot cauza o hiperproducție de limfocite B.

Există însă şi o subpopulație de limfocite care reglează balanța Th/Th2. Acestea sunt limfocitele T reglatoare, iar primul pas în restabilirea echilibrului Th1/Th2 se face prin stimularea acestora.

Dominanta Th1 este caracteristică bolilor autoimune, cum ar fi tiroidita autoimună (Hashimoto), diabetul tip I, scleroza multiplă, psoriazisul, vitiligo, poliartrita reumatoidă, infecțiile virale cronice.
Dominanta Th2 este caracteristică pacienților cu cancer (este suprimat răspunsul celular ucigaş) sau la pacienții cu boli mediate de anticorpi (cum ar fi lupusul eritematos sistemic, astmul, alergiile multiple la substanțe chimice, dermatite), datorită răspunsului anormal față de țesutul normal.

Știați că?
Sarcina este un fenomen Th2 dominant. Corpul trece în starea dominantă Th2 în timpul sarcinii, pentru a nu exista respingerea fătului. Dacă femeia însărcinată are o boală autoimună cu Th1 dominant, imunitatea va fi echilibrată şi ea se va simți foarte bine pe parcurcursul sarcinii. Dacă femeia însărcinată are o afecțiune cu Th2 dominant, atunci starea generală va fi foarte proastă şi va exista un risc crescut pentru avort sau afecțiuni congenitale ale fătului.

Imunonutriția

Alimentația şi suplimente alimentare pot influența statusul sistemului imunitar, atât prin creşterea numărului de celule imune (limfocite, celule T şi B) şi activarea lor, cât şi prin modificarea raportului între cele două tipuri de celule T helper ( modificarea raportului între dominantele Th1 şi Th2).
Stabilirea dominantei Th1-Th2 se poate realiza prin imunofenotipare limfocitară şi realizarea panoului citokinelor. În cazul în care aceste teste nu se pot realiza, se poate determina dominanta prin observarea reacțiilor la anumite alimente sau substanțe care modifică fie Th1, fie Th2.
O persoană căreia un supliment cu Echinacea îi determină o accentuare a simptomelor este foarte posibil să fie Th1 dominantă. La fel şi o persoană căreia o viroză îi agravează boala autoimună. O persoană căreia cafeaua îi face bine, poate fi de asemenea Th1 dominantă.
O persoană căreia ceaiul verde îi face rău (de exemplu simte o senzație de umflătură la nivelul gâtului, nod în gât, are transpirații nocturne etc.) este foarte posibil să fie Th2 dominantă.
Al doilea pas – în cazul în care s-a putut stabili dominanta – este contrareglarea prin stimularea părții hipoactive şi eliminarea substanțelor/alimentelor care stimulează partea hiperactivă.

Suplimente/Plante care stimulează activitatea celulelor Th1

  • Astragalus, echinacea, lemn dulce, roiniță, rodie, chlorella, spirulină, ciuperci medicinale (Maitake, Reishi, Shiitake), ashwagandha, boswellia, betasitosterol (din avocado sau semințe de dovleac), ginseng.
  • Acizii graşi Omega-3 (DHA/EPA) (din ulei de pește).
  • Acizii oleici (monosaturati), din ulei de măsline, din migdale, din alune.
  • Vitamina A, din uleiul de ficat de cod, morcovi (gătiți), dovleav, cartof dulce.
  • Vitamina E.
  • Usturoiul.
  • Siliciul din ovăz sau coada-calului.
  • Glutationul, suplimentarea cu acid alfa lipoic, seleniu, n-acetil cisteină, L-glutamină şi proteine de bună calitate.
  • Alimente/condimente/suplimente pentru digestie: enzime digestive, ghimbir, ananas, kiwi, ardei iute, oțet de mere.
  • Probioticele.

Compuşi naturali care stimulează activitatea celulelor Th2

  • Picnogenolul (din scoarță de pin), cofeină (cafea, ceai verde şi negru), resveratrolul (struguri, fructe de pădure), salicilații (scoarța de salcie), licopenul (din roşii), quercetina (din ceapă, usturoi, fructe de pădure), curcumina (turmeric), genisteina (soia).

Factori care induc creşterea Th2:

  • Digestia defectuoasă.
  • Zahărul alb.
  • Grăsimile trans şi acizii omega 6 conținuți în majoritatea uleiurilor încălzite sau procesate (din soia, rapiță, floarea-soarelui, porumb).
  • Azbest, plumb, mercur, alte metale grele, pesticide.
  • Morfină, tutun, alcool, steroizi.
  • Patogeni (HIV, Hepatită C, Candida) şi Streptococcus thermophilus.
  • Stresul, atitudinea negativă, emoțiile reprimate.
  • Viața sedentară, prea puțină apă, frigul, insomnia cronică.

Este foarte important ca administrarea alimentelor sau suplimentelor cu acțiune asupra sistemului imunitar să țină cont de statusul pacientului, dominant Th1/Th2 şi efectul suplimentelor asupra celulelor Th dominante.

Surse:

  • metadocs.com/PDF/ANSR/MET676%20Anti-Allergy%20Ansr.pdf
  • allergycliniconline.com/2012/04/01/clinical-aspect-in-th1-and-th2-balance/
  • digitalnaturopath.com/cond/C104673.html
  • altmedrev.com/publications/8/3/223.pdf
  • diagnose-me.com/symptoms-of/weakened-immune-system.php
  • diagnose-me.com/symptoms-of/immune-system-imbalance-TH2-dominance.php

Părerea ta contează pentru noi!

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Fill out this field
Fill out this field
Te rog să introduci o adresă de email validă.

Etichete articol:
bacteriiimunitateimunitate copiiInfecții bacterienemedicină funcțională
Articolul anterior
Medicina Funcțională, Medicina viitorului?
Articolul următor
Cum facem diferența între răceală și gripă?


Vino alături de noi în comunitatea
Better Medicine by Zenyth

Aici, nu vei găsi doar un grup, ci o familie bucuroasă să împărtășească cunoștințe și să te susțină pentru a aduce echilibru, armonie și sănătate în viața ta. În plus, ai acces la cele mai noi informații de sănătate, invitații la evenimente și resurse exclusive.

Vezi toate articolele din categoria:
ImunitateMedicină funcțională

Te-ar putea interesa și: