Medicină funcțională, Tiroidita Hashimoto

Leaky gut: Să înțelegem permeabilitatea intestinală

Autor:
Niciun comentariu
Timp citire aprox: 6 minute

Intestin permeabil (leaky gut) – ultima expresie la modă? Un fenomen numit „intestin permeabil” a câștigat destul de multă atenție în ultima vreme, în special în rândul pasionaților de sănătate integrativă.

Vezi toate articolele despre:

Intestinul permeabil, cunoscut și sub denumirea de permeabilitate intestinală crescută sau sindrom al intestinului permeabil, este o afecțiune digestivă în care bacteriile și toxinele sunt capabile să părăsească intestinul. Profesioniștii de medicină tradițională nu sunt încă la curent cu aceste noțiuni și nu toți recunosc acest sindrom ca fiind o boală.

Ce este intestinul permeabil?

O proporție enormă din sistemul imunitar al organismului uman se află în țesuturile intestinului. Aceasta deoarece intestinul este o barieră esențială între lumea exterioară și interiorul corpului uman.

Această barieră reprezintă o suprafață imensă a mucoasei, unde miliarde de bacterii se confruntă cu cel mai mare sistem imunitar al corpului nostru. Pe de o parte, o barieră intestinală intactă protejează organismul uman împotriva invaziei de microorganisme și toxine, pe de altă parte, această barieră trebuie să fie deschisă pentru a absorbi fluidele și nutrienții esențiali.

Alimentele trebuie descompuse în cei mai simpli compuși pentru a putea trece prin mucoasa intestinului subțire. Acest proces are loc prin eforturile combinate ale acidului gastric și enzimelor digestive produse de celulele care căptușesc stomacul, de sărurile biliare produse de ficat și depozitate în vezica biliară până când este nevoie de ele, de diferite enzime digestive suplimentare produse și secretate în intestinul subțire de către pancreas și chiar de microbiota intestinală (bacteriile benefice care trăiesc în intestin). Odată ce alimentele sunt descompuse în cele mai simple componente, celulele care căptușesc stomacul transportă acele componente în organism.

Ceea ce nu poate fi digerat de către corpul nostru este excretat sub formă de reziduuri (împreună cu bacteriile moarte din intestin, pe măsură ce ciclul vieții lor se încheie). În mod surprinzător, un singur strat de celule foarte specializate – cunoscute ca enterocite – este tot ceea ce separă interiorul corpului de exterior. Aceste celule realizează două funcții specifice:

  • Transportă nutrienții digerați din partea celulei aflate în interiorul intestinului către partea celulei aflate la exteriorul intestinului.
  • Păstrează orice altceva în interiorul intestinului (adică nu permite pătrunderea în organism).

Dincolo de această barieră se află două părți importante ale sistemului digestiv:

  • Celulele imune rezidente ale intestinului, a căror sarcină este de a ne proteja de agenții patogeni ce și-ar putea croi drum dincolo de bariera de enterocite.
  • Rețea de vase de sânge și limfatice care transportă nutrienții digerați din alimente către țesuturile corpului care au nevoie de ele.

Mucusul, prima parte a barierei intestinale

Prima parte a barierei intestinale este formată de stratul de mucus, un strat gros secretat de celulele calciforme, ce se găsesc la distanțe egale de-a lungul țesutului epitelial intestinal.

Aparatul digestiv este format din mai multe sisteme de organe, care trebuie să conclucreze pentru o bună digestie și o bună sănătate. Intestinul subțire este principalul loc de absorbție în tractul digestiv și pentru a permite această absorbție, bariera nu este impermeabilă: patogenii și alte substanțe pot trece cu ușurință prin ea. Celulele care căptușesc intestinul subțire – celule epiteliale sau enterocite – au o membrană celulară cu proeminențe numite microvilozități. Acestea măresc suprafața disponibilă a fiecărei celule pentru a absorbi nutrienții (membrana celulară are această formă doar pe partea dinspre interiorul intestinului).

Acest strat de mucus are rolul de a forma o barieră fizică între interiorul intestinului și interiorul corpului.

Următorul strat al barierei este format de enterocite. În interiorul stratului de enterocite se află celulele imune rezidente ale intestinului: în general, macrofage, celule denditrice, celule B care secretă IgA și limfocite Th3. Acestea sunt santinelele barierei intestinale, pregătite oricând să protejeze organismul de atacuri.

Când apare permeabilitatea intestinului?

Permeabilitatea intestinului apare atunci când sunt afectate enterocitele individuale, grupurile de enterocite sau proteinele care formează legăturile strânse între aceste celule și care le țin împreună într-un strat solid. Când se întâmplă acest lucru se formează găuri microscopice prin care o parte a conținutului intestinului poate pătrunde în sistemul circulator sau limfatic – direct în brațele deschise ale celulelor imune rezidente ale intestinului.

Acea parte a conținutului intestinului care părăsește intestinul nu este formată din bucăți mari de alimente, ci este o combinație de patogeni: proteine incomplet digerate, bacterii sau fragmente de bacterii din flora bacteriană benefică a intestinului, organisme infecțioase (dacă sunt prezente) sau o varietate de substanțe toxice sau produse reziduale care ar trebui excretate.

Atunci când patogenii pătrund, celulele imune rezidente ale intestinului îi vor recunoaște drept invadatori străini și vor pregăti un răspuns, recrutând și mai multe celule imune din țesutul limfoid asociat intestinului. Când cantități mari de patogeni reușesc să scape, alte părți ale corpului, în special ficatul, contribuie la acest răspuns, producând inflamație la nivelul întregului corp și ducând sistemul imunitar la suprasolicitare.

Cum se produce inflamația?

Unele substanțe patogene (cum ar fi fragmentele de bacterii și toxinele) provoacă inflamația generalizată prin declanșarea eliberării de citokine inflamatorii (mesagerii chimici care circulă prin sânge și care le transmit celulelor albe să atace) care recrutează celulele sistemului imunitar înnăscut. Aceste toxine ar trebui în mod normal să fie filtrate de ficat, dar atunci când ficatul este suprasolicitat, toxinele acumulate în organism și inflamația se vor răspândi și vor face sistemul imunitar adaptiv să intre în luptă. Acest tip de inflamație poate fi un factor important pentru numeroase probleme de sănătate, nu doar pentru bolile autoimune.

Un intestin permeabil furnizează atât declanșatorul pentru producerea de autoanticorpi, cât și stimulul suplimentar pentru atacul sistemului imunitar adaptiv, două dintre cele trei ingrediente necesare ale apariției unei boli autoimune (predispoziția genetică fiind cel de-al treilea).

La unele persoane, permeabilitatea intestinală se poate dezvolta foarte încet, de-a lungul anilor sau a zecilor de ani. Stresul, lipsa somnuui și anumite infecții pot înrăutăți foarte repede lucrurile.

Chiar și bacteriile normale ale intestinului pot determina producerea de autoanticorpi dacă părăsesc intestinul. Un studiu recent a demonstrat că proteinele din tulpinile probiotice ale bifidobacteriilor și lactobacililor (care se găsesc în mod obișnuit în intestin) sunt extrem de similare cu secvențele de aminoacizi din două proteine importante pentru funcționarea tiroidei – peroxidaza tiroidiană și tiroglobulina.

Intestinul poate deveni permeabil dintr-o mulțime de motive, dar toate au legătură cu regimul alimentar și cu stilul de viață. Alte cauze ale intestinului permeabil includ consumul de medicamente, cum ar fi corticosteroizii și antiinflamatoarele nesteroidiene, și infecțiile.

Cum apare permeabilitatea intestinală?

Există câteva moduri în care bariera epitelială intestinală poate fi perforată și distrusă. Anumite proteine se leagă de moleculele transportate din marginea în perie a epiteliului, păcălind enterocitele să le transporte dincolo de acea barieră. Unele proteine irită sau distrug celulele. Altele afectează legătura dintre enterocite.

  1. Deteriorarea enterocitelor – deteriorarea sau distrugerea celulelor care căptușesc intestinul are loc atunci când anumite substanțe interacționează cu acele celule. Aceste substanțe includ patogeni și toxine, dar și anumite proteine alimentare, dintre care cele mai importante sunt: prolaminele, aglutininele și saponinele, care se găsesc din abundență în cereale, leguminoase și solanacee.

Atunci când o enterocită moare, ea lasă un gol în mucoasa intestinală, prin care conținutul intestinului poate „evada“. La persoanele sănătoase, aceste găuri se închid rapid, dar când enterocita moare în anumite condiții (ca în cazul persoanelor cu anumite infecții sau care suferă de disbioză intestinală sau care au anumite predispoziții genetice), corpul nu poate face față nevoii de vindecare atât de repede și astfel apare permeabilitatea intestinală.

  1. Joncțiunile strânse: celulele ce căptușesc intestinul sunt legate împreună prin structuri cunoscute drept joncțiuni strânse. Joncțiunea strânsă este un complex de numeroase proteine diferite ce se întinde din interiorul celulei prin membrana celulară până în exteriorul celulei. Aceste proteine se pliază într-un asemenea mod încât se împletesc cu proteinele celulei adiacente, formând o legătură strânsă, care este esențială pentru bariera epiteliului intestinal. Pe lângă această funcție, joncțiunile strânse sunt responsabile pentru divizarea membranei celulare a enterocitelor în două componente: membrana epicală (partea orientată spre interiorul intestinului) și membrana bazolaterală (partea orientată spre interiorul corpului). Datorită faptului că aceste două componente au funcții diferite, funcționarea corespunzătoare a joncțiunii este critică pentru buna funcționare a celulei. Mai exact, pierderea polarității celulelor epiteliale (capacitatea celulei de a face diferența între membranele sale apicale și bazolaterale) are loc când jonțiunile nu funcționează corespunzător. Joncțiunile nu sunt niște structuri statice, ci sunt create astfel încât să se deschidă și să se închidă pentru absorbția nutrienților specifici. Problema apare atunci când reglementarea strictă a joncțiunilor eșuează și acestea rămân deschise, lucru care duce la crearea unor pori prin care substanțele pot părăsi intestinul. Dacă această situație persistă, celula va primi semnale să intre în apoptoză (moarte celulară).

Unul dintre mecanismele prin care joncțiunile strânse se deschid este zonulina. Zonulina este o proteină secretată în intestin de către enterocite, care reglementează orice deschidere și închidere rapidă a joncțiunilor. În cazul pacienților cu boală celiacă s-au observat niveluri crescute de zonulină, fapt ce stimulează deschiderea joncțiunilor și totodată contribuie la păstrarea lor deschise pentru mai mult timp. La acești pacienți, nivelul crescut de zonulină apare ca răspuns la consumul de gluten (la fracțiunea proteică a glutenului numită gliadină, mai exact). Se crede că acest mecanism are un rol în toate bolile autoimune.

Joncțiunile strânse pot fi deschise și de alte proteine, de alcool, de nivelurile crescute de cortizol, de anumite medicamente, de anumite microorganisme infecțioase și posibil de multe alte substanțe care nu au fost încă identificate.

Concluzii

Intestinul permeabil sau permeabilitatea intestinală crescută este o afecțiune în care bacteriile și toxinele pot trece prin peretele intestinal în sânge.

Unii profesioniști din domeniul medical neagă existența acestui sindrom, cel mai adesea îl vom întâlni în cabinetele practicienilor de medicină alternativă și integrativă.

Există încă controverse cu privire la faptul dacă intestinul permeabil cauzează dezvoltarea bolilor în afara tractului gastro-intestinal la om. Cu toate acestea, este întotdeauna o idee bună să abordați o dietă sănătoasă, neprocesată, care să includă alimente care ajută la calmarea inflamației (și evită alimentele despre care se știe că declanșează inflamația), care poate, cel puțin teoretic, să ajute la reconstruirea mucoasei intestinale și să aducă echiibru la nivelul florei intestinului. Această abordare vă poate face să vă simțiți mai bine, fără efecte secundare. Cu siguranță merită încercat!

SURSE:

healthline.com/nutrition/is-leaky-gut-real#TOC_TITLE_HDR_5

ncbi.nlm.nih.gov/pmc/articles/PMC4253991/

nhs.uk/conditions/leaky-gut-syndrome/

health.harvard.edu/blog/leaky-gut-what-is-it-and-what-does-it-mean-for-you-2017092212451

sciencedirect.com/topics/medicine-and-dentistry/intestinal-permeability

Metoda Paleo – Sarah Ballantyne

Etichete articol:
Articolul anterior
Nutrienți esențiali în tiroidita autoimună Hashimoto
Articolul următor
De ce devine intestinul permeabil și cum îl vindecăm?

Vrei să îți spui părerea? Scrie aici!

Faci un comentariu sau dai un răspuns?

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Fill out this field
Fill out this field
Te rog introdu o adresă email validă.

Vezi toate articolele din categoria:
Medicină funcționalăTiroidita Hashimoto

Te-ar putea interesa și:

Meniu