Știm deja că diabetul de tip 2 apare din cauza unei diete dezechilibrate și a lipsei de mișcare, dar există și alți factori declanșatori ai diabetului de tip 2, factori pe care nu îi putem controla de fiecare dată pentru că nu depind neapărat de persoana noastră.
Federația Internațională de Diabet a declarat că prevalența globală a diabetului era în 2015 de 415 milioane și se așteaptă ca până în 2040 să ajungă la 642 de milioane. Cum de cifrele se estimează a fi mai mari din moment ce există atâtea medii ce ne informează despre importanța unui stil de viață echilibrat? Asta ar putea însemna că dieta și mișcarea nu sunt suficiente pentru a scădea riscul diabetului de tip 2.
V-ați gândit vreodată că diabetul de tip 2 poate fi o boală cauzată de mediu? În timpul vieții suntem expuși la diverse chimicale, de la BPA din alimentele la conservă, ftalații din diversele recipiente din plastic pe care le folosim și până la fumul de eșapament. Acestea ne pot afecta echilibrul hormonal și pot chiar modifica semnificativ funcția metabolică. Cercetătorii acordă din ce în ce mai multă atenție mediului înconjurător și analizează efectele pe care chimicalele le au în declanșarea obezității și a diabetului. Deja există studii care arată că expunerea la diverse toxine din mediu poate crește riscul de obezitate deoarece modifică dezvoltarea circuitelor neuronale ce reglează comportamentul nostru alimentar.
9 factori declanșatori ai diabetului
Obezitatea, lipsa de mișcare, vârsta înaintată și istoricul familial nu mai pot fi considerate singurele vinovate de apariția diabetului de tip 2 la atât de multe persoane. Doar în România se estimează că există între 1,5 şi 2 milioane de persoane cu diabet şi încă pe atâtea care nu au fost diagnosticate. Diabetul este o boală silențioasă, care nu apare peste noapte. Înainte de a dezvolta diabet de tip 2, aproape întotdeauna există faza de prediabet și se estimează că aproximativ 15% dintre oamenii de peste 40 de ani au prediabet fără să știe. Adulții, copiii și femeile însărcinate sunt cu toții expuși unor substanțe chimice și metale grele ce contaminează aerul, apa și solul, amplificând această epidemie a diabetului de tip 2.
1. Arsenicul
Un studiu efectuat în 2017, publicat în Jurnalul American de Fiziologie, arată că arsenicul contaminează apa a aproximativ 100 de milioane de oameni la nivel global și este asociat cu rezistența la insulină și cu diabetul. Cercetătorii au mai descoperit că expunerea la arsenic duce la modificări ale tiparelor alimentare zilnice și a metabolismului energetic. Așadar, atunci când suntem expuși la arsenic, suntem predispuși să ne schimbăm preferințele alimentare și cantitatea de alimente pe care o consumăm zilnic.
Arsenicul se poate găsi în apă, ulei, aer, cosmetice, țigări și în alimente și, din păcate, este imposibil să îl evităm pentru că se găsește în mod natural în mediu. În plus, arsenicul este folosit și ca aditiv alimentar, în soluțiile pentru conservarea lemnului, în pesticide, în medicamente și în pigmenți.
2. Bisfenol A (BPA)
BPA sau Bisfenol A este un compus sintetic des folosit în producția de plastic, alimente la conservă, jucării, dispozitive medicale și recipiente pentru băuturi sau alimente. Studiile arată că BPA este asociat cu o serie de afecțiuni, poate perturba sistemul endocrin și cauza diabet. Un articol revizuit și publicat în Jurnalul Internațional de Cercetare a Mediului și Sănătate Publică ne dezvăluie faptul că, în urma studiilor din laborator și pe oameni, s-a ajuns la concluzia că expunerea la BPA este strâns corelată cu un risc mai mare de a dezvolta diabet de tip 2. Compusul sintetic acționează direct asupra celulelor pancreasului, afectează nivelul de insulină și secreția de glucagon, declanșând rezistența la insulină.
Fiți foarte atenți la produsele pe care le cumpărați, în special la cele pentru copii! Unii producători au scos deja BPA din compoziția produselor pe care le comercializează, dar, în anumite cazuri, l-au înlocuit cu BPS (Bisfenol S) sau alte substanțe chimice care pot duce la tulburări metabolice. Pentru a fi siguri că nu intrați în contact cu BPA, folosiți recipiente din sticlă și din oțel inoxidabil de calitate!
3. Bifenilii policlorurați (PCB)
Bifenilii policlorurați sunt substanțe organice produse de om, folosite în sute de aplicații industriale și comerciale și sunt considerate periculoase pentru că persistă în mediul înconjurător, au capacitatea de a se bioacumula, nu se degradează în mediul ambiant și au efecte adverse toxice asupra organismelor expuse. În Statele Unite, PCB au fost interziși încă din 1979, dar în România, bifenilii policloruraţi şi compuşii similari au fost interziși abia în anul 2000. Problema este că, înainte de a fi interzise, aceste substanțe erau utilizate în fabricarea vopselurilor pe bază de ulei, a materialelor plastice, în finisarea podelei, în materialele pentru tencuiala clădirilor, în materialele termoizolante și în obținerea dispozitivelor electrice. Pentru a reduce semnificativ expunerea noastră la aceste substanțe ar fi necesare ample acțiuni de renovare a clădirilor, pentru că, datorită capacității lor de acumulare, bifenilii policlorurați se pot încă găsi în tencuială, vopsea sau podea.
Au fost analizate studiile ce arătau că expunerea șoarecilor la PCB duce la întreruperea mai multor funcții importante din organism. De exemplu, expunerea la PCB este asociată cu o alterare semnificativă a glucozei și a toleranței la insulină, iar cifrele au arătat că efectele s-au păstrat chiar și la două săptămâni după expunere. Cercetătorii au mai descoperit că tot expunerea la PCB crește semnificativ concentrația citokinelor inflamatorii, corelate cu rezistența la insulină. Mai mult, șoarecii folosiți în cadrul studiului ce au avut o dietă cu un conținut mic de grăsimi au prezentat mai multe efecte adverse decât șoarecii care au avut o dietă bogată în grăsimi. Explicația? Bifenilii policlorurați sunt stocați la nivelul grăsimilor din organism, iar atunci când pierdem în greutate, substanța este eliberată înapoi în organism, cauzând efecte adverse.
4. Hidrocarburile aromatice policiclice (HAP)
Hidrocarburile aromatice policiclice se găsesc în mod natural în benzină, țiței și cărbune. Acestea sunt eliberate în aer atunci când cărbunele, benzina, motorina, tutunul sau gunoaiele sunt arse. Mai mult, hidrocarburile apar și în procesul de gătire a cărnii, în special dacă ardem carnea. Principalele surse de expunere a populației la HAP sunt inhalarea fumului de țigară și consumul lor din alimente. Așadar, dacă sunteți amatori ai cărnii preparate la grătar, ar fi bine să gătiți ușor carnea înainte de a o așeza pe grătar, pentru a reduce scurgerea grăsimilor ce se transformă în fum și emană hidrocarburi.
Un studiu efectuat în 2014 a arătat că nivelurile crescute de HAP din urina participanților examinați între 2001 și 2006 sunt asociate cu diabetul de tip 2. Participanții aveau între 20 și 65 de ani, iar factorii precum genul, etnia, indicele de masă corporală sau fumatul nu au fost luate în considerare. Cercetătorii au mai observat că expunerea cronică la acest tip de hidrocarburi este corelată cu inflamație și stres oxidativ, aspecte ce joacă un rol important în dezvoltarea diabetului de tip 2.
5. Ftalații
Ftalații sunt compuși chimici utilizați ca plastifianți pentru a crește durabilitatea, flexibilitatea și transparența produselor ce au în compoziție plastic. Îi mai găsim și în cosmetice, produse de curățat, în hârtia igienică colorată, în lumânările parfumate, în odorizantele de cameră, în ambalaje și chiar în rechizitele copiilor. Un studiu desfășurat în Australia a analizat legătura dintre ftalați și diabetul de tip 2. Cercetătorii au descoperit ftalați în mostrele de urină a 99,6% dintre participanții la studiu, iar concentrația totală de ftalați este corelată cu diabetul de tip 2, cu bolile cardiovasculare și cu hipertensiunea. Mai mult, atunci când cercetătorii au ajustat factorii ce contribuie în mod normal la apariția acestor boli (consumul de alcool, fumatul), legătura dintre ftalați și boală nu s-a schimbat. Ceea ce înseamnă că expunerea noastră la ftalați este direct legată de apariția diabetului de tip 2 și a bolilor de inimă pentru bărbații cu vârste cuprinse între 39 și 84 de ani.
6. Mercurul
Mercurul este un metal greu ce se găsește în mod natural în scoarța terestră și este eliberat în mediul înconjurător în urma mineritului, a agriculturii, a deversării apelor uzate municipale sau a incinerării diverselor reziduuri. Mercurul se găsește de asemenea în plombele dentare din amalgam, în termometre, în întrerupătoarele electrice, în becurile fluorescente și chiar în peștele pe care îl consumăm (peștele de apă dulce conține mai puțin mercur decât cel de apă sărată).
Studiile arată că mercurul poate induce hiperglicemia prin modificarea funcției celulelor beta pancreatice, producătoare de insulină. Conform unei revizuiri a 34 de studii ce au măsurat riscul de diabet de tip 2 și de sindrom metabolic cauzate de expunerea la mercur, mercurul este asociat cu diabetul, chiar dacă nu toate cele 34 de studii au întărit această legătură.
7. Cadmiul
La fel ca mercurul, și cadmiul se găsește în mod natural în mediul înconjurător și este eliberat în urma proceselor de topire și de minerit. Cadmiul este folosit în placarea metalului, în stabilizarea materialelor plastice și în producerea de pigmenți. Unele legume, orezul, cerealele, cartofii și tutunul pot conține cadmiu dacă au fost plantate pe soluri contaminate și tot cadmiu se mai poate găsi și în apa pe care o bem dacă aceasta a fost contaminată în urma mineritului.
O meta-analiză realizată în 2017 a evaluat rezultatele a 9 studii cu un total de peste 28.000 de participanți astfel încât să determine care este legătura dintre cadmiu și riscul de a dezvolta diabet. Cercetătorii au descoperit că pentru fiecare 1 microgram pe gramul de cadmiu din urină, riscul de diabet crește cu 16%. Astfel, concluzia a fost mai mult decât clară, cadmiul fiind asociat semnificativ cu prevalența diabetului. Se consideră că expunerea la cadmiu numai prin alimentație nu implică efecte majore asupra sănătății, dar există o serie de persoane care sunt mai expuse prin meseria lor: mecanicii auto, cei care lucrează în producția de aliaje, de baterii, de pesticide, în industria minieră și în rafinării.
8. Pesticidele
Pesticidele sunt substanțe chimice utlizate pe scară largă în agricultură pentru prevenirea și distrugerea dăunătorilor. Din păcate, utilizarea pesticidelor poluează mediul înconjurător și ne expune și pe noi la o serie de riscuri prin contaminarea alimentelor. O meta-analiză a evaluat 22 de studii privind rolul pesticidelor în patogeneza diabetului, iar cercetătorii au găsit că există o asociere pozitivă între creșterea expunerii la pesticide și prevalența diabetului. Cercetările mai arată că efectele adverse cauzate de pesticide pot fi acute sau cronice, în funcție de nivelul de expunere. Pentru a evita expunerea la pesticide, este recomandat să consumăm alimente organice și, dacă suntem cultivatori, ne putem chiar prepara pesticide naturale.
9. Nichelul
Nichelul este un metal ce este adesea combinat cu alte metale pentru a forma aliaje ce sunt apoi folosite în fabricarea monedelor, bijuteriilor, bateriilor, supapelor și altor piese pentru sistemele de încălzire. Arderea combustibililor fosili și procesele industriale sunt principalele cauze ale contaminării cu nichel ale aerului, solului și apei. Nichelul mai este eliberat în mediu din cuptoarele mari ale centralelor electrice sau a incineratoarelor de gunoi și prin deversarea apelor industriale. Potrivit specialiștilor, cantitatea de nichel care se găsește în alimente sau în apă nu prezintă un risc major, însă persoanele ce inhalează praf sau fum ce conține nichel, precum sudorii, sunt mult mai expuse la intoxicare.
Un studiu publicat în Jurnalul Internațional de Epidemiologie a investigat asocierea expunerii la nichel cu prevalența diabetului de tip 2 în rândul adulților. Ce au descoperit cercetătorii? Concentrația medie a nichelului din urină a celor peste 2000 de participanți a fost de 3,6 miligrame pe litru, iar prevalența diabetului a fost de 35%. În același timp, nivelul crescut de nichel în urină a fost asociat pozitiv cu niveluri mai ridicate de glucoză și de rezistență la insulină.
Până când autoritățile se vor hotărî să schimbe legislația privind poluarea mediului și să implementeze restricții în folosirea chimicalelor în agricultură, în producția diverselor obiecte și în alimentație, tot ce putem noi face este să ne informăm și să încercăm să ne ferim de acești factori periculoși. Important de știut este că nu toate cazurile de diabet zaharat de tip 2 se manifestă prin binecunoscutele simptome: sete nestăvilită, urinări frecvente, amorțeli ale mâinilor și picioarelor. Sunt și alte semne subtile care anunță fluctuațiile glicemiei, precum sforăitul, scăderea auzului sau deshidratarea pielii. Vă invit să citiți și despre simptomele mai puțin cunoscute ale diabetului!
Surse:
draxe.com/diabetes-triggers/
www.ncbi.nlm.nih.gov/pubmed/28482296
www.ncbi.nlm.nih.gov/pubmed/25324152
