Istoria familiei noastre ne influențează în vreun fel viața, alegerile pe care le facem, conștient sau inconștient? Există un sâmbure de adevăr în zicala „așchia nu sare departe de trunchi”? Cum ajungem să repetăm greșelile părinților noștri? De ce fetele care cresc văzându-și mama terorizată de un soț alcoolic și violent ajung să se căsătorească cu același gen de bărbat? De ce bărbații care nu au beneficiat de prezența tatălui în copilărie ajung la rândul lor să își părăsească familia? Psihogenealogia este știința care ne poate ajuta să găsim răspunsuri și să întrerupem șirul dramelor.
Secretele de familie își pot pune amprenta asupra destinului nostru. Traumele din viața generațiilor anterioare lucrează la nivelul subconștientului și se accentuează pe măsura generațiilor viitoare. Sunt persoane care ajung să spună că viața nu le mai aparține, iar existența lor devine o dramă. Vestea bună este că în ultimii ani prinde contur o nouă ramură a psihologiei care poate deschide filă cu filă cartea vieții. Psihogenealogia ne învață cum putem interveni în propriul destin pentru a nu repeta la nesfârșit greșeli transgeneraționale, astfel încât să nu le transmitem mai departe copiilor noștri.
Psihologie și psihogenealogie
În psihologie se analizează relația părinte-copil pentru a înțelege probleme actuale. Căci personalitatea fiecăruia este construită pe triunghiul mamă-tată-copil. Dar uneori este nevoie să se lărgească aria de interes către bunici, străbunici și chiar strămoși mai îndepărtați, pentru a descoperi cascada de influențe venite din arborele genealogic.
Psihogenealogia, având rădăcini atât în genealogie, cât și în psihologie, explorează și analizează holistic evenimentele, traumatismele, secretele, conflictele trăite de antecesori și modul în care acestea influențează viața descendenților. Un demers psihogenealogic presupune aplicarea unor terapii eliberatoare care fac apel la inconștientul familial și transgenerațional. Cu alte cuvinte, obiectivul este de a descoperi secrete de familie aflate la originea eșecurilor personale sau profesionale și de a pune punct repetării unor greșeli. Principiul se poate rezuma astfel: ceea ce se ascunde poate deveni stăpânul din umbră al destinului unei persoane. A ține un secret familial – moștenirea pe nedrept a unei averi, un adulter, o boală gravă – înseamnă uneori a condamna mai multe generații să repete greșelile strămoșilor. În baza unei analize psihogenealogice pot fi scoase la lumină și rezolvate aceste conflicte transgeneraționale.
Psihogenealogia a fost dezvoltată în anii 1970 de Anne-Ancelin Schützenberger, care a pornit de la premiza existenței unui „inconștient familial”, în care sunt depozitate evenimentele marcante, traumele, secretele, dar și talentele și visele strămoșilor – un fel de moștenire spirituală a familiei. Așa cum biologia ne arată că moștenim de la părinți, bunici, stră-străbunici trăsături fizice și predispoziția spre anumite boli, cercetătorii în psihogenealogie susțin că primim și o moștenire psihică de la generațiile anterioare.
Constelația familială: cum să ne cunoaștem trecutul ca să ne schimbăm viitorul
„Nu suntem atât de liberi precum ne închipuim, dar ne putem cuceri libertatea și ieși din destinul repetitiv al istoriei familiei noastre”, spune prof. Anne-Ancelin Schützenberger. Ea a pus la punct o tehnică utilizată astăzi de mulți psihoterapeuți: genosociograma sau constelația familială, bazată pe analiza arborelui genealogic. Prin această reprezentare grafică se pune în evidență familia în sensul larg al termenului, până la 12 generații, și legăturile afective majore, pozitive, negative sau uitate. Înțelegând mai bine legăturile complexe din familie, vom avea șansa de a nu repeta destinul generațiilor anterioare.
În psihogenealogie se realizează de asemenea terapie de grup, metodă creată de Bert Hellinger, psihoterapeut german. Este vorba despre psihodramă sau joc de rol, în care sunt aduși în scenă „actori” din arborele genealogic. Pentru a forma o constelație familială, terapeutul așază în jurul tău persoane din grup care reprezintă membri ai familiei. Astfel, „actorii” încep să joace un scenariu al istoriei familiale. Jocul este regizat de terapeut, care face apel la inconștientul familial și transgenerațional. Acesta este un travaliu de reconciliere cu trecutul și de eliberare de condiționările familiei.
O teorie controversată
Deși este practicată și recunoscută pe plan mondial de peste 40 de ani, psihogenealogia generează încă anumite controverse. Sunt voci care contestă eficiența terapeutică a acestei metode, fiindcă ea s-ar baza doar pe mărturii și observații informale, nu pe o metodologie științifică. În 2008, în revista Science, Nicolas Gauvrit, matematician și psiholog, sublinia că această metodă acordă o importanță prea mare moștenirii genetice și familiei. Or, astăzi știm că mediul non-familial (școala, relațiile sociale, profesionale etc.) influențează în mod substanțial dezvoltarea personalității.
O altă problemă este semnalată chiar de Anne-Ancelin Schützenberger, care afirmă că psihoterapeuții actuali, mai puțin formați în psihoterapia convențională, „pot face erori mari de analiză și interpretare punându-și clienții pe o pistă falsă” (Psychologie Magazines, 2007).
Surse:
- doctissimo.fr/html/psychologie/dossiers/famille/articles/9037-secrets-famille-psychogenealogie.htm
- scribd.com/doc/126015753/PSIHOGENEALOGIE-2
