Crampele care survin dupa mese, diareea sunt semnele enteritei, o inflamatie a mucoasei intestinului subtire. In unele cazuri, inflamatia trece si la intestinul gros, provocand o enterocolita. Bolnavul cu enterita sufera din cauza balonarilor, durerilor sub forma de colici, scaunelor frecvente (chiar 10 scaune pe zi).
40% din populatie sufera de enterite.
Enterita este cauzata de o serie de bacterii existente in mod normal in intestin, care devin agresive dupa o masa bogata in alimente care fermenteaza usor (fructe, miere, lapte dulce), dupa greseli de regim alimentar, indigestii.
Alimentele care intra in fermentatie si bacteriile patogene din intestin elibereaza substante toxice si gaze, care irita mucoasa intestinala. De aceea, intestinul se contracta puternic, eliminand rapid alimentele inainte de a fi digerate. Din acest motiv, scaunul este diareic, apos, de culoare galben-deschis si contine fragmente de alimente nedigerate.
Ce sunt enteritele?
Enteritele sunt definite ca schimbari calitative si cantitative ale microflorei tractului gastrointestinal uman, ceea ce determina reactii clinice specifice, care apar cel mai frecvent datorita unor procese patologice ce au loc in organism.
Enteritele duc la o scadere a capacitatii de aparare a organismului, o predispozitie spre boli infectioase si o crestere a concetratiei histaminei in tesuturi si organe, ceea ce poate avea ca rezultat intensificarea reactiilor alergice (luand forma vasculitelor, alergiilor alimentare sau seboreei).
Enterita este unul dintre factorii care dau evolutia cronica, recurenta a multor afectiuni, aparitia complicatiilor acestor afectiuni si o crestere a riscului de alergii. Enteritele perturba procesele de digestie si absorbtie a tuturor alimentelor, ceea ce poate duce la deficiente nutritionale, anemie si hipovitaminoze. Dupa unele date statistice, aproximativ 40% din populatie sufera de enterite.
Este enterita o afectiune?
Enteritele ar trebui vazute mai mult ca o combinatie de simptome decat ca o boala. Ele apar foarte frecvent ca rezultat al unei afectiuni primare. Acesta este motivul pentru care nu exista diagnostic, cum ar fi „enterita“ sau „disbacterioza intestinala“ in clasificarea internationala a afectiunilor umane.
Ce determina aparitia enteritei?
Exista multi factori care influenteaza heterogenitatea si concentratia microorganismelor la nivelul diferitelor nivele ale tractului gastrointestinal. Motilitatea intestinala pare sa fie unul dintre cei mai importanti factori. Astfel, disbacteriozele pot fi vazute ca o consecinta a sindromului de colon iritabil − o forma de perturbare functionala a tractului gastrointestinal.
Enteritele pot aparea pe fondul perturbarilor gastrointestinale, deficientelor sistemului imun, bolilor infectioase diverse (nu neaparat localizate in tractul gastrointestinal), poluarii atmosferice, stresului (determina slabiri ale sistemului imunitar), dietei nesanatoase (in care predomina carbohidrati, grasimi, carne grasa, fara fructe sau legume), tratamentului prelungit cu antibiotice sau hormoni, oboselii, anotimpului etc.
Refacerea microflorei intestinale
Cea mai simpla cale de prevenire a enteritelor este imbunatatirea functiei intestinale, prin refacerea microflorei intestinale. Inmultirea florei de putrefactie in dauna celei de fermentatie este una dintre cauzele enteritelor.
Substantele active biologic, administrate pentru a imbunatati functionarea intestinala, pentru a regla compozitia microflorei ca un tratament profilactic si curativ al diferitelor boli infectioase, pot fi clasificate in urmatoarele categorii:
- Probiotice
- Prebiotice
Activitatea substantelor probiotice si prebiotice consta in cresterea numarului bacteriilor producatoare de acid lactic, care sunt foarte importante pentru functionarea tractului gastrointestinal.
Ce fac probioticele?
Probioticele sunt bacteriile bune, existente in unele produse alimentare (de exemplu, iaurt). Acestea ne populeaza tubul digestiv inca din primele zile de viata si sunt importante in mentinerea imunitatii. Ca urmare a obiceiurilor alimentare dezechilibrate, ca urmare a abuzului de antibiotice, flora de fermentatie din care fac parte aceste bacterii probiotice este distrusa.
Aceste bacterii prietenoase tin sub control bacteriile patogene din intestin. Daca sunt scapate de sub control, bacteriile patogene migreaza in sange, iar din sange in alte organe (ficat, rinichi) si provoaca diverse boli.
Cum actioneaza prebioticele?
Pentru ca probioticele sa se inmulteasca au nevoie de o hrana speciala − prebioticele. Prebioticele sunt substante alimentare, necesare supravietuirii probioticelor. Prebioticele sunt de fapt fibrele alimentare, care nu pot fi complet digerate, asigurand buna functionare a tubului digestiv si imbunatatind starea generala a organismului. Alimentele care intrunesc aceste conditii sunt carbohidrati cu molecula mica, cum ar fi inulina, lactuloza si lactitol.
Prebioticele sunt intalnite in fulgii de porumb, terci, cicoare, paine, usturoi, fasole, mazare, anghinare, banane, seminte de in, psyllium si multe alte produse. Studiile au aratat o influenta stimulatoare a carbohidratilor simpli, mai ales cei continand fructoza, asupra bifido- si lactobacteriilor din intestinul gros.
„Trebuie sa consumati fibre vegetale pentru a oferi hrana bacteriilor. Altfel, acestea nu vor supravietui“ (dr. Ganapathy, Colegiul Medical din Georgia, SUA).
- Inulina poate fi gasita in tulpina si radacina de dalie, anghinare si dendalion. Hidroliza ei produce fructoza. S-a demonstrat ca inulina stimuleaza inmultirea bifidobacteriilor si lactobacteriilor, imbunatateste absorbtia de calciu, ceea ce reduce riscul de osteoporoza. De asemenea, inulina regleaza metabolismul lipidelor, reduce riscul de ateroscleroza la nivelul sistemului cardiovascular.
- Monozaharidele, incluzand glucoza, zaharoza, fructoza sau alte glicoproteine, care sunt principalele componente ale laptelui uman, sunt stimulenti ai cresterii bifidobacteriei.
- Lactuloza nu exista in natura, in structura careia fiecare molecula de galactoza este legata de o molecula de fructoza. Lactuloza este transportata pana la nivelul intestinului gros fara a fi modificata (doar aproximativ 0,25%-2,00% este absorbita in intestinul subtire) si constituie hrana perfecta pentru acele bacterii de care depinde functionalitatea adecvata a tractului gastrointestinal. Lactuloza a fost utilizata de mai bine de 40 de ani in pediatrie, pentru stimularea cresterii lactobacteriei la nou-nascuti. Desfacerea lactulozei in acizi grasi cu molecula mica (acid lactic, butiric si altii) determina scaderea pH-ului de la nivelul intestinului gros.
Simptomele enteritelor
Enterita cronica se manifesta prin dureri abdominale surde, care din cand in cand pot fi exacerbate, luand caracterul unor colici. Abdomenul este balonat, se aud zgomote hidroaerice. Se poate semnala o scadere a poftei de mancare, greturi si varsaturi.
La inceput, scaunele sunt de aspect normal, apoi incep sa apara scaune diareice, pastoase, moi, de culoare deschisa si amestecate cu mucus. Numarul scaunelor este de doua pana la cinci pe zi. In enterite mai apar si manifestari la distanta: senzatie de caldura, transpiratii, congestie a fetei, ameteli, lipotimii.
Diagnosticarea enteritelor
Examenul abdomenului poate arata meteorism si dureri la palpare in regiunea periombilicala. Examenul coprologic, care este foarte important, evidentiaza in general un continut bogat in grasimi, iar examenul secretiei gastrice, examenul bilei, cercetarea fermentilor pancreatici aduc clarificari pentru diagnosticul etiologic.
De asemenea se pot face investigatii cu izotopi radioactivi, tubaj intestinal, endobiopsii intestinale, cercetari enzimatice. Examenul radiologic cu pranz baritat fractionat (Pansdorff) pune in evidenta o evacuare rapida a intestinului subtire, zone de spasticitate sau de hipotonie si, in unele cazuri, modificari ale mucoasei.
Evolutia este indelungata; daca boala nu este tratata, tulburarile de maldigestie si de malabsorbtie vor slabi mult bolnavul si acesta va fi expus complicatiilor, avand o rezistenta scazuta.
Diagnosticul se pune pe baza datelor clinice si examenului coprologic si va fi precizat cu ajutorul datelor oferite de investigatiile amintite.
Tratamentul enteritelor
Tratamentul este igieno-dietetic si medicamentos. Se recomanda mese la ore regulate, masticatie buna, ingrijirea dintilor. Dieta va urmari sa elimine alimentele iritante (condimente, acrituri, sosuri cu rantasuri, conserve, branzeturi fermentate, mezeluri). De obicei, laptele nu este suportat.
Medicamentele folosite se vor adresa cauzelor care determina boala: acidifiante (acid clorhidric, pepsina), in gastritele anacide; fermenti pancreatici in insuficiente pancreatice. Tratamentul simptomatic va recurge la antispastice si la pansamente intestinale. In cazurile cu etiologie infectioasa se vor prescrie, dupa caz, sulfamide si antibiotice.
