Vitamine naturale vs vitamine de sinteză

Vitaminele din surse alimentare naturale sunt vii din punct de vedere enzimatic. Vitaminele sintetice sunt chimicale moarte.( Judith A. DeCava, „The Real Truth About Vitamins”)

Ce sunt vitaminele?

Vitaminele sunt compuşi organici folosiţi de organismul uman pentru realizarea de multiple procese metabolice (repararea celulelor, producerea de colagen, menţinerea circulaţiei sanguine). Astfel, fiecare ţesut are în mod specific nevoie de anumite vitamine: ochii au nevoie de vitaminele A şi B, pielea – de vitaminele A, B, C şi E, globulele roşii din sânge – de vitaminele B, C şi E; mucoasele – de vitaminele B şi E, ficatul – de vitaminele K şi B, creierul şi inima – de vitaminele B şi F, oasele – de vitamina D, leucocitele sanguine – de vitaminele B și C etc. Deficitul de vitamine se manifestă prin stări de oboseală, risc crescut faţă de infecţii, iritabilitate, dureri musculare, insomnii, tulburări de creştere.

Vitaminele din alimente sunt cele mai bune

Cel mai adecvat aport de vitamine este cel din alimentaţia zilnică, însă acest lucru nu este posibil in totalitate datorită stilului de viaţă alert în care nu sunt incluse toate clasele de nutrienţi, legumele şi fructele existente pe piaţă sunt sărace în vitamine şi minerale faţă de cele ecologice, iar procesele termice de preparare le sărăcesc şi mai mult. În aceste condiţii, piaţa farmaceutică oferă din ce în ce mai multe remedii care mai de care mai naturale sau identic naturale, consumatorii fiind convinşi că dacă şi-au luat raţia zilnică de pastile vor fi mai sănătoşi şi energici.

Care sunt diferenţele între vitaminele naturale şi cele de sinteză?

Vitaminele sintetice sunt obţinute industrial prin sinteză chimică, fermentaţie sau extracţie din surse naturale, obţinându-se în final un produs echivalent chimic cu substanţele corespondente ce au fost izolate din plante.

Știai că vitaminele de sinteză reprezintă aproximativ 97% din piaţa românească de suplimente, fiind mult mai ieftine faţă de cele naturale?

Vitaminele naturale nu sunt compuşi moleculari individuali, ci complexe biologice a căror acţiune depinde de o multitudine de variabile. Aceste complexe biochimice acţionează ca vitamine numai în prezența tuturor co-factorilor şi componentelor care le formează. Practic, putem asocia vitamina naturală cu corpul uman, extrem de complex, în cadrul căruia fiecare aparat, ţesut şi celulă îşi îndeplineşte funcţia cu mare precizie. Dacă vom separa însă un organ de corp, punându-l să îşi exercite funcţia în afara lui s-ar putea ca rezultatele să se lase aşteptate.

Vitaminele naturale se asimilează în proporție de 98%

Principala diferenţă majoră între vitaminele naturale şi cele de sinteză apare în primul rând din faptul că vitaminele naturale sunt însoţite de cofactori, extrem de utili în procesul de absorbţie. Vitaminele nu sunt compuşi moleculari individuali, ci complexe biologice a căror acţiune depinde de o multitudine de variabile. Aceste complexe biochimice acţionează ca vitamine numai în prezența tuturor co-factorilor şi componentelor care le formează. Vitaminele care se găsesc în starea lor naturală în legume şi fructe proaspete au o absorbţie de până la 98%.

Vitaminele sintetice se asimilează în proporție de doar 10-20%

În al doilea rând, medicamentele sunt mai greu de digerat, tolerat şi absorbit. Mai puțin de 10 sau 20% din nutrienţii conţinuţi de o capsulă ajung la nivel celular acest lucru însemnând că 80-90% sunt eliminaţi din corp ceea ce este dăunator pentru ficat, sistemul imunitar. Financiar vorbind, dintr-o sumă de bani daţi pe vitamine, mai mult de jumătate ajung în closet.  Nutrienţii dintr-o pastilă sunt absorbiţi într-un procent de 10-20% comparativ cu cele naturale absorbit într-un procent de 98%. Un experiment efectuat pe două loturi de şoareci a arătat că lotul căruia i s-au administrat vitamine sintetice a trăit mai puţin decât lotul care nu a primit hrană deloc, practic înfomatarea fiind mai puţin letală decât vitaminele sintetice.

Vitaminele naturale sunt complexe vii

O altă diferenţă survine din complianţa indivizilor la tratament. Multe persoane consideră că este greu să înghiţi un anumit număr de pastile zilnic pentru a-ţi asigura necesarul de vitamine şi minerale. Un alt aspect chiar mai dificil este să găseşti o combinaţie ideală între vitamine şi minerale. Prof. Dr. Mencinicopschi afirmă că sunt de preferat complexele de vitamine şi minerale decât asocierile după propriul gust al vitaminelor. Deşi aceste produse sunt benefice, luate într-o cantitate prea mare sau într-o combinaţie neadecvată duc la producerea de radicali liberi, devenind astfel din antioxidanţi agresori ai organismului. Orice parte izolată dintr-o vitamină naturală nu acţionează la fel cum ar acţiona vitamina în sine.
De exemplu, dacă se ia vitamina E aceasta are nevoie pentru absorbţie de zinc, dar dacă se ia zinc acesta are nevoie fosfor si vitamina C, fosforul însă se regăseşte în organism într-un echilibru invers cu calciul, modificarea acestei balanţe crescând fragilitatea osoasă. În cazul vitaminelor naturale nu mai este nevoie de aceste calcule, ele sunt complexe biologice vii, echilibrate nutriţional. Tot în cazul vitaminei E, un foarte reputat antioxidant, atunci când provine din uleiuri vegetale sau din alte surse naturale se găseşte sub forma izomerului D (dextrogir), fiind singurul izomer absorbit de organism. Atunci când este obţinută sintetic, se obţine un amestec în proporţii egale de izomeri D şi L (levogir), absorbţia reducându-se la jumătate.

Acid ascorbic sau vitamina C naturală?

În 1930, Dr. Szent-Gyorgy câștiga premiul Nobel pentru descoperirea vitaminei C, în încercările sale de a găsi un leac pentru scorbut. Szent-Gyorgy a reuşit să trateze scorbutul folosind concentrate de alimente bogate în vitamina C: lămâie, ardei roşu gras şi lămâi verzi. Deşi tratamentul dădea rezultate foarte bune, Szent-Gyorgy nu a găsit o metodă de a conserva aceste preparate perisabile. Atunci s-a gândit să izoleze compusul care, după părearea lui, dădea rezultate împotriva scorbutului: și astfel a descoperit molecula de acid ascorbic. Atunci când a început să trateze persoanele care sufereau de scorbut cu acid ascorbic (molecula izolată din complexul de vitamina C), a observat că tratamentul nu funcţionează.
În urma acestor evidenţe, a ţinut să sublinieze faptul că singura formă eficientă şi sigură de vitamina C este cea naturală, din alimente integrale şi că acidul ascorbic izolat trebuie considerat un medicament. În ciuda acestui lucru, în zilele noastre se pune semnul egal între acidul ascorbic şi vitamina C. Însă acidul ascorbic nu este vitamina C. Toate beneficiile asociate vitaminei C provin dintr-un complex de fitonutrienţi care se regăsesc doar în alimentele naturale integrale, surse naturale de vitamina C: bioflavonoizi, antocianide, proantocianide, catechine, tirozinază etc. Toate acestea acţionează sinergic, iar rolul acidului ascorbic este acela de a împiedica oxidarea rapidă a tuturor celorlalți bioflavonoizi din complexul vitaminei C.
Acidul ascorbic sintetic este doar o copie a acidului ascorbic ce se găseşte în mod natural în complexul biologic activ denumit vitamina C, care este la rândul său doar o parte din vitamina C propriu-zisă. Toate beneficiile vitaminei C naturale provin din faptul că aceasta este parte a unui organism viu, pe când acidul ascorbic sintetizat artificial este un derivat din amidon de porumb ce acţionează ca un medicament odată ajuns în organism.

Specialiștii în nutriție subliniază faptul că există o diferenţă între vitamina propriu-zisă şi activitatea acelei vitamine. Vitamina este un complex biochimic, iar activitatea ei se referă la modificările biologice care au loc la nivel celular în prezenţa acelei vitamine active. Astfel, este uşor de înţeles faptul că vitaminele reprezintă mult mai mult decât suma părţilor componente.

Vitaminele sintetice au efecte secundare

Deşi vitaminele sintetice au dat multe rezultate benefice în cadrul studiilor, totuşi depăşirea dozelor necesare organismului a cauzat nenumărate afecţiuni, efecte nedorite care nu apar în cazul vitaminelor naturale:

• Vitamina A: în exces provoacă greaţă, vărsături, dureri de cap, până la tulburări de vedere, îngroşarea pielii sau osteoporoză.
• Vitaminele B: se recomandă administrarea întregului gup, administrarea doar a unei vitamine putând duce la blocarea absorbţiei altei vitamine din grupul B. Supradozele de vitamina B1 (tiamina) afectează glanda tiroidă şi secreţia de insulină, duce la deficit de alte vitamine din grupul B, în special deficit de vitamina B6. Supradozele de vitamină B2 (riboflavina), în special dacă nu se administrează în paralel şi alţi antioxidanţi, duc la o fotosensobilitate crescută a pielii cu apariţia de eritem, prurit, arsuri sau furnicături. Vitamina B6 în cantităţi mari poate declanşa tulburări neurologice, se recomandă administrarea ei în proporţii egale cu vitaminele B1 şi B2.
• Vitamina C: deşi este o vitamină hidrosolubilă şi organismul elimină cantităţile excedentare, totuşi dozele crescute pot determina apariţia calculilor de acid uric şi oxalic şi pot modifica valorile anumitor analize de laborator.
• Vitamina D: excesul determină hipercalcemie, cu dezechilibrul raportului calciu-potasiu, iar ca simptomatologie determină senzaţie de sete permanentă, urinări dese, greţuri, vărsături, accelerarea tranzitului.
• Vitamina E: în cazul hipertensivilor poate determina pusee de hipertensiune şi administrarea ei necesită prudenţă şi în cazul diabeticilor sau persoanelor cu hiperfuncţie tiroidiană.
• Vitamina K: în exces duce la distrugerea globulelor roşii cu apariţia anemiei.

Un alt aspect demn de reţinut este faptul că vitaminele trebuie administrate într-o cură în perioadele critice pentru organism (stări de imunitate scăzută, efort fizic sau psihic intens, carenţe vitaminice, perioade de creştere la copii, anumite perioade în timpul gravidităţii etc) şi că un produs vitaminizant nu înlocuieşte o dietă echilibrată şi în plus, pentru cei care sunt sedentari aceste organisme nu pot fi asimilate la capacitatea lor maximă, mişcarea punând în funcţiunile toate procesele importante ale corpului uman.