Confesiunile unei „dukaniste“

Roxana, una dintre miile de femei care au urmat dieta Dukan: Sunt una dintre femeile de peste 50 de ani, greu şi mult timp încercate de povara kilogramelor în plus. Acum 3 ani, după o lungă perioadă de „experimente“ nereuşite de slăbire, m-am decis să urmez dieta Dukan, considerând că un program alimentar de schimbare a metabolismului îmi era absolut necesar. Eram diagnosticată cu hipertensiune arterială de gradul II (şi bineînțeles aveam medicație antihipertensivă), prediabet, glaucom fără tensiune intraoculară (formă pentru care nu există un tratament care să împiedice degradarea nervului optic), fibrom uterin (cu indicații repetate de histerectomie totală).
Fără a aprofunda mecanismul dietei Dukan, bazându-mă doar pe reuşita celor ce deja încercaseră şi popularizaseră efectele remarcabile ale acestei diete şi încurajată de discuțiile pe forumuri am început-o cu eliminarea produselor „interzise“ din cămară şi frigider.
Prima etapă a fost spectaculoasă pentru mine, pentru că după 10 zile cântarul arăta cu 8 kg mai puțin. E adevărat că mă simțeam slăbită şi vlăguită, că mă dureau muşchii şi că urcatul treptelor de la bloc era o mare încercare. Mişcarea continuă a acului de la cântar era cea mai bună motivație să suport tot şi să continui. Deoarece sunt o persoană gurmandă, m-am decis ca tot ceea ce mănânc să fie în formă cea mai neatractivă şi fără gust cu putință, pentru a putea reduce aportul caloric la max. 1000 kcal/zi. În această perioadă, am consumat doar carne de pasăre (fără piele) fiartă, pește la abur, ouă fierte tari, brânză şi iaurt cu 0% grăsimi. Din a 5-a zi, am început să iau un complex de vitamine şi minerale şi efectul asupra musculaturii şi stării de oboseală s-a făcut simțit imediat. Ca inconvenient a rămas însă mirosul neplăcut al gurii şi al urinei.
În a două etapă am continuat să iau complexul de vitamine şi minerale şi am introdus tărâța de ovăz în alimentație. Nu am consumat organe animale şi nici fructe de mare, iar carnea de vițel am consumat-o doar ocazional. Am reuşit ca în două luni să dau jos încă 10 kg. Scăderea în greutate nu a fost constantă şi existau perioade de „platou“ care durau şi 10 zile. Am încercat să mențin acelaşi aport caloric – maximum de 1000 kcal/zi. După cele 70 de zile de regim, tensiunea s-a reglat astfel încât am renunțat la medicația antihipertensivă şi am remarcat că au dispărut complet durerile articulare.
Am continuat etapa a treia timp de 6 luni. De această dată, lucrurile s-au complicat puțin. O dată cu introducerea făinoaselor şi fructelor în alimentație, nu am mai reuşit să mențin acelaşi prag caloric, aşa că a urmat o perioadă cu mici fluctuații în greutate. La sfârşitul perioadei, aveam cu 1 kg mai puțin, dar deja reîncepusem să mănânc cu poftă şi să resimt senzația de foame (senzație care în primele două etape dispăruse total). Ca beneficii, la controlul medical, am avut surpriza să constat că fibromul intrase în remisie, astfel încât (pentru prima dată după 2 ani de la diagnosticare) nu am mai avut recomandarea de intervenție chirurgicală.
Din păcate după primele 3 etape, care mi-au adus în total o pierdere de 19 de kg şi în mod cert o modificare în bine a stării de sănătate, a urmat o perioada inconstantă, în care nu am reuşit să controlez nici cantitatea, nici calitatea şi nici periodicitatea alimentelor ingerate. Astfel după 2 ani de la terminarea etapei a III-a am revenit încet, încet, atât la greutatea inițială, cât şi la dezechilibrele inițiale (hipertensiune şi prediabet). În plus, pielea a avut de suferit, şi-a pierdut fermitatea şi elasticitatea, este friabilă şi uscată. La fel şi unghiile şi părul. Au reapărut durerile articulare mai acute decât înainte de începerea dietei Dukan, cu accentuare evidentă în urma consumului de făină de grâu. În urmă unor stări proaste de amețeală însoțite de greață şi dureri de cap, am făcut un angio- RMN care a evidențiat semnele unui atac ischemic tranzitoriu.
Am încercat să caut răspuns la întrebarea unde şi cu ce am greşit şi nici acum nu am înțeles cum de am reajuns la greutatea inițială şi cum de starea de sănătate s-a înrăutățit considerabil.
De multe ori când vrem să slăbim suntem tentați să căutăm soluțiile cu efectul cel mai rapid, dar acestea nu urmăresc remedierea cauzei generatoare a obezității, ci numai estomparea efectelor.
În plus, dezechilibrarea nutrițională poate avea pe termen lung o serie de neajunsuri manifestate atât în perturbări la nivelul sintezei unor enzime sau a unor neurotransmițători, cât şi în funcționarea corectă a organismului. Există o foarte strânsă legătură între dietă, stilul de viață, voință (mentalitate) şi obezitate, iar alegerea înțeleaptă este nu să încerci să combați efectele (să slăbeşti), ci să abordezi direct cauza, adică să îți schimbi radical şi pentru totdeauna gândirea şi implicit modul de viață.
Astfel, o alimentație corectă, echilibrată şi adaptată fiecăruia, chiar dacă nu va da rezultate spectaculoase pe termen scurt, mergând la cauză, va echilibra tot organismul şi ca o consecință a normalizării funcționării tuturor sistemelor şi organelor va apărea procesul de slăbire.