Spiritualitate

Sânzienele – Sărbătoarea care îți aduce sănătate și fertilitate

Autor:
Niciun comentariu
Timp citire aprox: 4 minute
Vezi toate articolele despre:
DrăgaicafecunditateNașterea Sf. Ioan BotezătorulSânzienesarbatoareZiua Universală a Iei

Nașterea Sfântului Ioan Botezătorul se sărbătorește în fiecare an la 24 iunie (cu șase luni înainte de Nașterea Domnului cf. Luca 1, 36). Sărbătoare cu bază biblică (Luca cap. 1), atestată din secolele IV-V, aceasta a fost instituită, conform anumitor păreri, pentru a înlocui unele vechi sărbători păgâne, cu caracter agricol sau naturist, din perioada solstițiului de vară. În popor se mai numește Drăgaica sau Sânzienele, sărbătoare de care se leagă multe și frumoase obiceiuri, credințe și datini populare, cu caracter agrar.

Sf. Ioan Botezătorul – model de credință și virtute

Ioan (nume iudaic, prescurtare de la Iehohanan = Dumnezeu s-a milostivit) este ultimul prooroc al Vechiului Testament și cel dintâi prooroc al Noului Legământ, omul trimis de la Dumnezeu să vorbească despre Lumină și să-L mărturisească pe Mesia. Fiul preotului Zaharia și al Elisabetei (descendentă a seminției lui Aaron), Ioan s-a născut în cetatea Orini, ca rod al rugăciunilor părinților săi sterpi. Nașterea lui Ioan a fost vestită lui Zaharia de către arhanghelul Gavriil în templu, iar pentru că bătrânul nu a crezut cele spuse de înger, a rămas mut până la punerea numelui fiului său. Până a primit poruncă să înceapă să predice, Ioan Botezătorul a locuit în pustiu, în aspre nevoințe, fiind numit de Mântuitorul Hristos „cel mai mare între cei născuți“. Era îmbrăcat în haină din păr de cămilă, era încins cu o curea de piele și se hrănea cu lăcuste și miere sălbatică.

„Acela (Hristos) trebuie să crească, iar eu să mă micșorez“

Sfânta Scriptură ne spune că zămislirea Sfântului Ioan Botezătorul a avut loc după momentul în care tatăl său, Zaharia, a tămâiat altarul templului, locul în care numai arhiereul intra o dată pe an, în ziua a zecea din luna a șaptea (cf. Levitic 16, 29). Interpretând aceste date și ținând cont de faptul că luna a șaptea la iudei cuprindea o parte din luna septembrie și o altă parte din luna octombrie, Sfinții Părinți au stabilit ca zi de zămislire a Sfântului Ioan data de 23 septembrie, iar ca zi de naștere, ziua de 24 iunie. Momentul Nașterii Sfântului Ioan Botezătorul a fost fixat și cu scopul de a ilustra simbolic un alt pasaj din Sfânta Scriptură, în care proorocul spune că „Acela (Hristos) trebuie să crească, iar eu să mă micșorez“ (Ioan 3, 30). După solstițiul de vară din 21 iunie, ziua începe să scadă, iar noaptea să crească. Proorocul Ioan, ca reprezentant al Legii Vechi, se naște într-o perioadă în care ziua se micșorează, ca semn că Legea Vechiului Testament începe să apună pentru a face loc Legii celei Noi a lui Hristos. În aceeași idee, Nașterea Domnului Hristos este prăznuită pe 25 decembrie, după solstițiul de iarnă de pe 22 decembrie, când ziua începe să crească.

Tradiții pentru căsătorie, fecunditate și viață lungă

În calendarul popular, ziua de 24 iunie este cunoscută și sub denumirea de Sânziene sau Drăgaica, sărbătoarea care își are originea într-un străvechi cult solar. Sânzienele erau interpretări fitomorfe (Flori de Sânziene) și divinități antropomorfe, femei frumoase considerate preotese ale soarelui, divinități nocturne ascunse prin pădurile întunecate. Conform tradiției, Sânzienele plutesc în aer sau umblă pe pământ în noaptea de 23 spre 24 iunie, cântă și dansează, împart rod holdelor, oferă fecunditate femeilor căsătorite, înmulțesc păsările și animalele, umplu de leac și miros florile și alină bolile și suferințele oamenilor. Deși sunt zâne bune, Sânzienele pot deveni periculoase, lovindu-i pe cei păcătoși cu „lanțul Sânzienelor“, pot aduce vijelii și grindină, lăsând câmpul fără rod și florile fără leac.
Sărbătoarea Sânzienelor mai este denumită în popor şi „Amuțitul cucului“. Această pasăre cântă doar trei luni pe an, de la echinocțiul de primăvară (în jurul datei de 21 martie) până la solstițiul de vară (în jur de 21-22 iunie) sau de Sânziene, pe 24 iunie. Se spune în popor că, dacă cucul încetează să cânte înainte de Sânziene, înseamnă că vara va fi secetoasă.
În dimineața sărbătorii de Sânziene, înainte de a răsări soarele, oamenii culegeau buchete de Sânziene pe care le împleteau în coronițe și le aruncau pe acoperișurile caselor. Se considera că omul va trăi mai mult în cazul în care coronița rămânea pe casă sau va muri mai repede dacă coronița va cădea de pe acoperiș. De asemenea, fetele strângeau flori de Sânziene pentru a le pune sub pernă, în noaptea premergătoare sărbătorii, cu speranța că-și vor visa ursitul. În anumite zone, fetele își făceau coronițe din sânziene, pe care le lăsau peste noapte în grădini sau în locuri curate. Dacă dimineața le găseau pline de rouă, era semn sigur de căsătorie în vara ce urma. Florile culese în ziua de Sânziene, prinse în coronițe sau legate în formă de cruce, erau duse la biserică pentru a fi sfințite şi erau păstrate, apoi, pentru tratarea bolilor sau alungarea tuturor relelor. În ziua de Sânziene, există o îndelungată tradiție a organizării de târguri şi iarmaroace, manifestările fiind organizate în trecut strict în scopul întâlnirii tinerilor în vederea căsătoriei, însă „tradiția târguielii pentru fata de măritat” s-a stins încet în timp, sărbătorile fiind acum un prilej pentru serbări câmpeneşti.

24 iunie – Ziua Universală a Iei

Sărbătoarea Sânzienelor marchează mijlocul verii, fiind considerată momentul oportun pentru culegerea plantelor de leac. În medicina populară, sânziana este folosită pentru foarte multe boli, dar trebuie culeasă în zorii zilei. Se spune că sânzienele puse în apa de baie întăresc copiii slabi şi sensibili, acest procedeu fiind folosit şi pentru tratarea frigurilor, iar roua căzută pe flori în noaptea de Sânziene vindecă bolile de ochi şi piele. Pentru a fi sănătoși și a avea spor în muncă, în acest moment de început al secerișului, oamenii își încingeau mijlocul cu tulpini de cicoare. Pentru pomenirea celor adormiți, se fac în această zi pomeni îmbelșugate și se pun flori mirositoare pe morminte.
În ziua de 24 iunie, în Bucovina se sărbătorește cu mare fast și Aducerea moaștelor Sfântului Ioan cel Nou de la Suceava. Tot în această zi, începând cu anul 2013, la inițiativa comunității online La Blouse Roumaine, dedicată promovării iei româneşti, se sărbătoreşte şi Ziua Universală a Iei, marcată de comunitățile româneşti din toată lumea. Femeile în special poartă în această zi ia tradițională românească.

Etichete articol:
DrăgaicafecunditateNașterea Sf. Ioan BotezătorulSânzienesarbatoareZiua Universală a Iei
Articolul anterior
Rusaliile – Ziua de naștere a creștinismului
Articolul următor
Schimbarea la Față sau participarea omului la slava lui Dumnezeu

Vrei să îți spui părerea? Scrie aici!

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Fill out this field
Fill out this field
Te rog să introduci o adresă de email validă.

Vezi toate articolele din categoria: Spiritualitate

Te-ar putea interesa și: