Diferența dintre medicina convențională și medicina funcțională

Așa cum ați văzut în articolul Cum abordează medicina funcțională tiroidita Hashimoto? (abordarea cauzelor profunde), medicina funcțională abordează cauzele care stau la baza bolii, utilizând o abordare orientată spre sisteme și implicând atât pacientul, cât și medicul într-un parteneriat terapeutic.

Medicina convențională, pe de altă parte, privește fiecare organ sau sistem separat. În general, tratează bolile mascând simptomele cu prescripții, mai degrabă decât să ajungă la cauza principală și să vindece corpul în ansamblu. Având în vedere acest lucru, să aruncăm o privire mai atentă asupra a ceea ce nu a mers cu medicina convențională și cum ne poate ajuta medicina funcțională.

Privire de ansamblu: medicina funcțională vs medicina convențională

Există peste o sută de boli autoimune cunoscute și multe dintre ele nu sunt înțelese bine de către medicina tradițională. Drept rezultat, majoritatea medicilor și a celor care se ocupă de îngrijirea medicală se simt pierduți dacă mergeți la ei cu o serie de simptome ce par legate de boli autoimune, dar nu se potrivesc vreunui diagnostic cunoscut de ei.

Acest lucru este cauzat de faptul că medicina tradițională a fost împărțită în foarte multe specialități și fiecare medic își cunoaște doar bucățica lui. Când ești diagnosticat cu o boală autoimună nu mergi la un specialist în imunologie (pentru că nu există această specializare în medicina tradițională), ci ești trimis la un specialist care se ocupă de sistemul afectat: la reumatolog pentru poliartrită reumatoidă, la gastroenterolog pentru boală celiacă, pentru boală Chron sau pentru colita ulceroasă, la endocrinolog pentru boala Basedow Graves, pentru tiroidita Hashimoto sau pentru diabet – și lista poate continua. Iar dacă ai mai mult de o boală autoimună (pentru că știm deja că o boală autoimună nu stă singură), probabil vei fi tratat de specialiști diferiți.

Această împărțire sugerează că problema ta este o afecțiune la nivel de organ, dar, în realitate, este o boală ce privește sistemul imunitar. Toate aceste boli, deși afectează diferite grupe de organe, au o cauză comună – un sistem imunitar care a luat-o razna.

Deoarece există o componentă genetică a bolilor autoimune, este posibil ca medicul să întrebe dacă există antecedente familiale și cel mai probabil vei auzi că genele tale controlează apariția bolilor autoimune, că nu poți să previi acest lucru și că odată apărută afecțiunea nu mai poți face nimic, decât să accepți că vei trăi cu ea toata viața.

La polul opus se află medicina funcțională, o abordare a vindecării bazată pe știință, care privește funcția în organism – dinamica fiziologiei și reacțiile biochimice din organism, mai degrabă decât numirea unei boli și administrarea unei pastile. Ea tratează dezechilibrele care stau la baza bolilor prin administrarea de terapii individuale pentru restabilirea sănătății și îmbunătățirea funcției. Medicina funcțională consideră că există cinci domenii principale care cauzează dezechilibru și tulburări ale funcțiilor: toxine din mediu, alergeni, stres, infecții și dietă/nutriție. Credem că majoritatea bolilor sunt de origine inflamatorie și datorate supraîncărcării cu toxine. Scopul medicinei funcționale este de a găsi sursa de inflamații și toxine pentru fiecare persoană și de a restabili echilibrul în organism prin optimizarea nutriției și a dietei, restabilirea barierei intestinale și îmbunătățirea digestiei, restabilirea proceselor de detoxifiere și a producției de energie.

Un diagnostic corect (sau nu)

Un alt minus în cazul medicinei tradiționale îl reprezintă analizele care sunt recomandate în vederea stabilirii diagnosticului. De cele mai multe ori, medicii recomandată dozarea TSH-ului (hormonul de stimulare tiroidiană), iar dacă valoarea acestuia se încadrează în intervalul de referință, aceștia consideră că tiroida funcționează normal și nu mai recomandă analize suplimentare (precum anticorpii anti-TPO și anti-Tg sau FT3 și FT4), așa cum procedează practicienii de medicină funcțională. Acesta este motivul pentru care tiroidita Hashimoto este depistată la mult timp după ce s-a instalat.

De asemenea, majoritatea medicilor de medicină convențională vor spune că testul de depistare a anticorpilor tiroidieni nu mai trebuie repetat odată ce rezultatul a ieșit pozitiv, deoarece acest rezultat nu se va schimba în timp. Cel mai probabil, ei susțin acest lucru și din cauza faptului că doar unul dintre anticorpi este inclus în schema gratuită de testare pentru Hashimoto. Însă acest lucru nu este corect, testarea anticorpilor tiroidieni ajută la stabilirea unui reper pentru gradul de agresivitate asupra tiroidei, precum și la urmărirea evoluției bolii, în urma intervențiilor. În medicina funcțională, valorile anticorpilor sunt monitorizate la fiecare 3-6 luni în funcție de situația fiecărui pacient și aceste valori sunt folosite pentru validarea rezultatelor terapiilor aplicate sau ca semnal că aceste terapii trebuie modificate.

Tratamentul medical al tiroiditei Hashimoto

Tratamentul medical standard al tiroiditei Hashimoto este ceea ce Dr. Farm. Izabella Wentz numește un model reactiv, bazat exclusiv pe T4 și pe valorile analizelor de laborator, care analizează, în principal, nivelul TSH-ului pentru diagnosticul de Hashimoto și pe stabilirea necesarului de hormoni tiroidieni:

• Levotiroxina este hormonul tiroidian de substituție prescris majorității pacienților cu Hashimoto, deși nu este singurul hormon care este afectat în caz de Hashimoto. Deseori, pacienților nu li se prescriu dozele adecvate de medicație din cauză că se folosesc intervale de referință standardizate care nu au mai fost actualizate, care măsoară nivelul unui hormon tiroidian în glanda hipofiză, dar nu și în restul organismului.
• Pacienții care continuă să manifeste simptome sunt trimiși la alți specialiști pentru medicație suplimentară, adică la dermatolog pentru căderea părului, la psihiatru pentru depresie etc.
• Nu există recomandări în ceea ce privește modul de viață și nu se încearcă depistarea factorilor declanșatori, iar anticorpii tiroidieni nu sunt decât rareori monitorizați în timp, chiar dacă pacienților li se prescriu analize și pentru alte boli autoimune.

În timp ce levotiroxina poate funcționa bine pentru unele persoane cu Hashimoto și hipotiroidism, există multe persoane care continuă să aibă simptome de hipotiroidie sub acest medicament. Unul dintre motive este că levotiroxina (denumirea chimică tetraiodotironină sau T4) este un prohormon care trebuie transformat în liotironina mai activă din punct de vedere fiziologic (denumirea chimică triiodotironină sau T3) din organism, pentru a activa pe deplin receptorii tiroidieni.

Teoretic, această conversie simplă ar trebui să se întâmple foarte bine, dar nu se întâmplă întotdeauna așa în corp. Acest lucru se datorează faptului că conversia necesită o mulțime de piese diferite, inclusiv să aibă suficienți nutrienți (care acționează ca și co-factori în procesul chimic), să aibă o funcție adecvată a intestinului și a ficatului și să se afle într-un cadru de stres scăzut (mesagerii chimici legați de stres pot bloca sau modifica conversia, ceea ce duce la faptul că persoana nu are suficient T3 în organism).

Medicina funcțională merge un pas mai în față și analizează această conversie prin analize de laborator și intervine cu medicație care conține T3 sau medicamente pentru tiroidă deshidratate naturale (NDT), care sunt derivate din glandele tiroide ale animalelor și nu necesită procesul de conversie T4 în T3 (acest proces de conversie nu funcționează optim la mulți pacienți cu Hashimoto).

Ce greșește medicina convențională?

Este totul în genele tale – Medicina convențională te face să crezi că autoimunitatea se află în genele tale și că ești în esență o victimă a loteriei genetice. Este adevărat că există o componentă genetică care reprezintă aproximativ 25% din riscul de a dezvolta o afecțiune autoimună. Cu toate acestea, asta înseamnă că 75% din risc este de mediu, indiferent dacă se datorează intestinului permeabil, sensibilităților alimentare, toxinelor, infecțiilor, stresului sau unei combinații a acestor factori.

Odată ce ai fost diagnosticat, simptomele tale se vor înrăutăți – Dureri articulare, slăbiciune, suferință gastro-intestinală, erupții pe piele și oboseală – toate acestea sunt simptome de autoimunitate despre care medicul tău de medicină convențională îți poate spune că le vei avea tot restul vieții sau te poți aștepta ca acestea să se înrăutățească în timp. S-ar putea să ți se prescrie și doze din ce în ce mai mari de medicamente care pot sau nu să te ajute și să trateze doar simptomele, nu starea.

Autoimunitatea este boala unui singur organ – Abordarea medicinei convenționale a bolilor autoimune este una de specializare: dacă ai o afecțiune tiroidiană, consulți un endocrinolog; dacă ai sindromul colonului iritabil vizitezi gastroenterologul și așa mai departe. Toți acești specialiști tratează boala autoimună ca și cum ar afecta doar organul simptomatic. Acest tip de tratament este fundamental defectuos.

Medicamentele sunt singura modalitate de a ameliora simptomele – Prima linie de apărare în medicina convențională nu este prevenția, ci medicația. Nu toate medicamentele sunt rele. Medicamentele sunt uneori necesare pentru tratarea afecțiunilor acute și a infecțiilor. Problema tratamentului convențional este că nu oferă altă opțiune. Aceste medicamente vin adesea cu o listă lungă de efecte secundare care te pot face să te simțiți mai rău decât înainte, inclusiv creșterea în greutate, depresia sau ratele crescute de infecție. Mai mult, tipul de medicamente administrate pacienților cu autoimunitate funcționează de obicei prin suprimarea sistemului imunitar, ceea ce este opusul a ceea ce intenționează să facă medicina funcțională – să-l susțină!

Dieta nu joacă niciun rol în tulburările autoimune – Dacă chiar te gândești la asta, nu ar trebui să te șocheze faptul că alimentele joacă un rol în sănătatea ta imună. Sistemul imunitar nu poate funcționa fără combustibilul potrivit. Aproape 80% din sistemul tău imunitar este adăpostit în intestin, unde corpul tău digeră alimentele și absoarbe nutrienții pentru energie. Principalul vinovat alimentar al autoimunității este glutenul, care provoacă intestinul permeabil. Există o serie de alte alimente care contribuie la inflamație, inclusiv lactate, porumb, soia, cereale și leguminoase, fără a menționa substanțele toxice pe care le consumăm zilnic, cum ar fi zahărul, alcoolul, cofeina, pesticidele, OMG-urile și ingrediente artificiale găsite în produsele ambalate.

Dieta joacă un rol imens în autoimunitate, așa că acesta este unul dintre cele mai ușoare moduri în care poți prelua controlul asupra sănătății tale, făcând alegeri inteligente cu privire la ceea ce pui în farfurie.

Boala autoimună nu poate fi adusă în remisiune – Acesta este unul dintre cele mai mari mituri ale medicinei convenționale.

Tiroidita Hashimoto în medicina convențională și în medicina funcțională

Concluzii

Este important să căutăm informații corecte și să luăm decizii doar după ce avem o privire de ansamblu și înțelegem ce presupune fiecare decizie pe care o luăm. Acest lucru este valabil în contextul oricărei boli, dar mai ales atunci când vorbim de Hashimoto și alte boli autoimune.

SURSE:

Amy Myers – Soluții contra autoimunității

thyroidpharmacist.com/articles/what-type-of-doctor-should-you-see-if-you-have-hashimotos/

amymyersmd.com/article/functional-medicine-vs-conventional/

thyroidpharmacist.com/articles/root-cause-approach-and-hashimotos/