Influența programelor tv asupra dezvoltării şi maturizării creierului uman

Impactul multiplicării numărului de ore pe care le petrecem în fața televizorului este uriaş. În continuare prezint concluziile mai multor cercetători, care au studiat şi explicat în ultimii 40 de ani procesele care au loc la nivelul creierului uman.

„Cercetările lui Herbert Krugman au dovedit că vizionarea tv amorțeşte emisfera stângă și lasă emisfera dreaptă să îndeplinească toate activitățile cognitive. Acest fapt poate avea consecințe dintre cele mai grave pentru dezvoltarea şi sănătatea creierului. De exemplu, emisfera stângă este regiunea critică pentru organizarea, analiza şi judecata datelor primite. Partea dreaptă a creierului tratează datele primite în mod necritic: nu descompune şi nu decodează informația în părțile ei componente. Emisfera dreaptă procesează informația în întregul ei, determinând răspunsuri mai degrabă emoționale decât raționale (logice)“.1

Soții Emery apreciază că „vizionarea tv se situează la nivelul conştient al somnambulismului. Emisfera dreaptă înregistrează imaginile de la televizor, dar, din moment ce legăturile încrucişate dintre emisfere au fost parțial întrerupte, aceste imagini cu greu pot fi conştientizate. De aici dificultatea celor mai mulți oameni de a-şi aminti multe dintre lucrurile pe care le au vizionat anterior“.2

„Astăzi se ştie foarte bine că există o perioadă optimă când organismul este pregătit să se ocupe de un anumit tip de stimuli, spune dr. Jane Berstein. Când însă aceşti stimuli nu apar în perioada critică, atunci este foarte probabil ca structurile creierului care îi procesează, nefuncționând, să nu se dezvolte, ci să se atrofieze.“3

„Când vorbesc de un mediu bogat în stimuli, cercetătorii înțeleg însă acel mediu care poate să-i asigure copilului o experiență complexă a realității, care să-i poată provoca interesul şi imaginația.“4

Jane Healy sublinează faptul că „întrucât în configurarea sistemelor neuronale conexiunile se realizează ca răspuns la efortul presupus de o activitate mentală, a-i introduce pe copii în mediul tv, a le deprinde mintea cu plăcerea facilă a vizionării înseamnă să le punem într-un risc real dezvoltarea abilităților mentale.“5

Dificultăți de atenție și tulburări de limbaj

„Experiențele de viață reale avute la vârsta copilăriei sunt cele mai importante, deoarece atunci se pun bazele funcționale şi structurale ale tuturor activităților de mai târziu.“6

„Școlile americane sunt invadate de elevi care nu pot să asculte sau să urmărească o prezentare simplă, care nu pot urmări o succesiune de date, nu pot citi nimic din ceea ce ei consideră plictisitor, care sunt incapabili să rezolve o problemă elementară.“7

Majoritatea acestor copii prezintă dificultăți în ascultare (urmărirea) cu atenție a unui mesaj, precum şi tulburări de limbaj. Chiar şi elevii cei mai „normali“ ajung să întâmpine mari dificultăți în concentrarea minții pe o sarcină de învățare pe o durată mai lungă de timp.8

„Prin vizionarea tv, tinerii de astăzi, încă din anii copilăriei, îşi exersează mai mult capacitatea recunoaşterii imaginilor, specifică emisferei drepte, decât pe aceea de a analiza mesaje verbale, caracteristică emisferei stângi. Gândirea lor se bazează mai mult pe imagini, pe vizual, decât pe sunete sau cuvinte. Când citesc, caută imagini din text, deoarece, după cum arată studiile, atunci când un om se uită la televizor, primeşte mai repede mesajul prin imagini decât prin sunete. Acest lucru va constitui un mare obstacol în dezvoltarea capacității de lectură. Copiii care niciodată nu au învățat să proceseze (să înțeleagă, să-şi amintească) limba fără imagini ataşate întâmpină dificultăți în şcoală atunci când va trebui să-l asculte pe profesor. Se arată în multe studii că, prin vizionare, copiii primesc informațiile în mod prioritar prin concentrarea atenției asupra reprezentărilor vizuale (imagini) sau a sunetelor nonverbale (zgomote, pocnituri, muzică, efecte speciale), şi nu prin intermediul urmăririi dialogului.“9

Cum subminează televizorul lectura?

„Au fost identificate principalele mecanisme prin care televiziunea subminează lectura:
• televiziunea anulează satisfacția pe care o producea lectura, înlocuind-o cu plăcerea facilă a micului ecran, şi astfel inhibă dezvoltarea abilităților necesare citirii;
• vizionarea solicită un efort mental inferior celui cerut de lectură, ceea ce-l face pe copil să găsească cititul ca fiind dificil;
• dependența de televizor micşorează timpul pe care copiii sunt dispuşi să-l petreacă spre a găsi răspunsul la problemele pe care trebuie să le rezolve şi, ca atare, îngreunează sau descurajează desfăşurarea unei activități precum cititul. Această activitate necesită răgaz pentru reflecție, răbdare şi tenacitate în decodarea demnificațiilor.“10

„Atunci când o persoană îşi schimbă ocupația trecând de la lectură la vizionarea tv, imediat se înregistrează o micşorare a frecvenței undelor cerebrale beta, care sunt înlocuite de unde mult mai lente – undele alfa – şi totodată apare o reducere considerabilă a activității cerebrale a emisferei stângi.“11

„Aşadar, incapacitatea de a citi a copiilor de astăzi nu se datorează atât indispoziției pe care ei ar arăta-o față de o activitate care cere un efort mai mare decât vizionarea tv, cât mai cu seamă a unei nedezvoltări normale a cortexului, fenomen care îngreunează înțelegerea şi însuşirea semnificației lucrurilor citite. Proporțional cu timpul acordat vizionării tv, scade capacitatea de a mai adânci înțelesurile ascunse dincolo de rândurile parcurse. Pentru omul societății tehnologiei video, cartea se pare că va fi un obiectiv tot mai îndepărtat, un lucru plicticos fiindcă nu o mai poate citi, urmări şi înțelege.“12

„Memoria, susține J. Healy, cere exercițiu intelectual şi perseverență pentru că ea este dependentă de capacitatea de menținere a informației în ceea ce numim memorie activă, pe o durată suficient de lungă cât să fie stocată într-o formă cunoscută (meaningful form) şi reactualizate atunci când este nevoie de ele. Mințile pasive ale micilor telespectatori rețin doar senzațiile, nu şi informația. Copiii care nu înțeleg ceea ce văd nu învață strategiile active de memorare.“13

Soții Emery, cercetători la Universitatea de Stat din Canberra: „În timp ce televiziunea pare să aibă capacitatea de a furniza o informație utilă privitorilor şi este ridicată în slăvi pentru funcția sa educațională, tehnologia televiziunii şi natura experienței vizionării inhibă, de fapt, învățarea, aşa cum este ea concepută de regulă. În timp ce ne uităm la televizor, învățarea are loc, este foarte puțin cognitivă, greu de reprodus, foarte puțin analizată, puțin bazată pe gândire.“14

„Cortexul prefrontal – sediul centrilor executivi ai creierului, a tuturor proceselor mentale superioare se aflǎ într-o stare maladivǎ pe toatǎ perioada vizionǎrii (Buzzell, 1998).“15

„Ca urmare:
• se diminueazǎ imaginația creativǎ. Apare o deschidere patologicǎ spre evaziunile în imaginar, pentru substanțele sau comportamentele ce le favorizeazǎ, pentru refugiul în lumea reveriei.
• 3-4 ore petrecute zilnic privind la televizor determinǎ, aratǎ J. Healy, o subdezvoltare a emisferei stângi, ceea ce afecteazǎ:

1. gândirea logicǎ şi analiticǎ, exprimarea corectǎ, gramaticalǎ
2. exprimarea cursivǎ a ideilor
3. scrierea
4. citirea
5. raționamentul matematic şi ştiințific
6. apetența pentru lecturǎ şi învǎțare
7. randamentul şcolar

Prin slǎbirea comunicǎrii intercorticale realizate prin puntea corpului calos, vizionarea tv (şi utilizarea internetului) scade nivelul de inteligențǎ şi performanțele intelectuale.
Alte problemele întâlnite la persoanele cu vǎtǎmǎri ale ariilor prefrontale, ca urmare a vizionǎrii excesive a programelor tv, sunt:

1. Incapacitatea de concentrare a atenției, tendința de a fi legat de stimul, de a fi uşor distras de oricare stimul exterior.
2. Incapacitatea de a-şi controla comportamentul. Orice impuls interior se manifestǎ rapid în comportament, fǎrǎ ca persoana sǎ fie capabilǎ sǎ inhibe manifestarea acelui act.
3. Atunci când muncesc în vederea atingerii unui scop viitor întâmpinǎ dificultatea de a amâna rǎsplata.
4. Lipsa organizǎrii, a programǎrii comportamentului şi a planificǎrii.
5. Vorbeşte şi acționeazǎ înainte sǎ gândeascǎ.
6. Incapacitatea de a se motiva în realizarea unei activitǎți, de a-şi susține motivația pânǎ la definitivarea acesteia, de a-şi adapta rapid motivația în funcție de împrejurǎri şi cerințe.
7. Probleme în controlul rǎspunsului emoțional. Ori se emoționeazǎ foarte uşor, ori rǎmân impasibili. Mânia, depresia şi exaltarea pot alterna cu uşurințǎ sau, dimpotrivǎ, se poate produce un blocaj emoțional.
8. Alterarea flexibilitǎții mentale, a judecǎții, a discernǎmântului şi a prevederiii, pierderea inițiativei, slǎbirea creativitǎții şi a curiozitǎții şi afectarea capacitǎții decizionale.
9. Aceste persoane sunt incapabile sǎ-şi controleze pulsiunile instinctive. Apare o exacerbare a comportamentului instinctiv – agresivitatea, erotismul şi bulimia. (Nova şi Ardilla 1987)“16

Bibliografie

15. Buzzell , Keith, The Children of Cyclops:The influence of Television Viewing on the Developing Human Brain, California:AWSNA, 1998;
3, 4,7, 8, 10, 11, 12,13. Healy, Jane M., Endangered Minds, Touchstone, NeW York, 1990;
2. Large Martin,Out of the Box, allianceforchildhood.org. uk/Brussels2000/Large.htm
14. Mander Jerry, Four Arguments for the Elimination of Television, Quill, New York 1978
1, 6, 9, 16. Virgiliu Gheorghe, Nicoleta Criveanu, Andrei Drăgulinescu, „Efectele micului ecran asupra minții copilului“, Editura Prodomos, Asociația pentru apărarea familiei si copilului, 2007;
4. Winn Maria,Тηλεοραση ενος οενος στο σπιτι, Atena ,1996