În această emisiune, dr. Carmen Truțescu, medic primar psihiatrie, a stat de vorbă cu Simona Dragomir despre cauzele pentru care apar tulburările alimentare și ce putem să facem pentru a-i ajuta pe cei mici.
„Copilul nu mănâncă suficient!”
Mămicile, mai ales cele aflate la primul copil, au tendința de a se îngrijora excesiv cu privire la cât de mult mănâncă cel mic. Și, din cauză că au această teamă, că poate nu este sătul, au tendința de a se stresa și de a îl obliga, cumva, să mănânce. Cele mai multe mămici, pentru că vor să își știe copiii sănătoși, consideră că acesta este primul punct în „fișa postului de mamă”, fiind neliniștite dacă se întâmplă contrariul. De cele mai multe ori, tot pentru a-și apăra copiii, mamele recurg la un control mai amănunțit al medicului pediatru. Din fericire, temerea mamelor se dovedește în general doar o simplă frică, copilul dovedindu-se a fi sănătos, chiar dacă nu mănâncă atât cât își doresc acestea.
Hrana începe cu laptele matern, iar lucrul acesta nu înseamnă doar o modalitate prin care bebelușul mănâncă „pentru a crește mare”, ci reprezintă sudarea legăturii dintre copil și mamă. În acest fel, cel mic nu doar că primește lapte, dar învață ce înseamnă sentimentul de siguranță, de căldură, tandrețe etc. În situația mai puțin fericită în care mama nu este prezentă în viața copilului, din diverse cauze, dar există o persoană maternă (o mătușă, o bunică) care să îi ofere acea căldură și acel sentiment de iubire și de siguranță, există șanse mari ca micuții să crească armonios. În caz contrar, mai târziu poate apărea neîncrederea în ceilalți sau alte simptome specifice tulburării de atașament. De aceea, pentru bebeluș nu este atât de important biberonul sau sânul la oră fixă, pe cât este de necesar să simtă că este iubit.
Nașterea unui copil nu înseamnă doar efortul mamei
Există anumite situații în care copiii refuză să mănânce. Una dintre acestea este în perioada în care sunt bebeluși. Astfel, cu toate că până la momentul respectiv, copilul mânca bine și lua în greutate, la un moment dat începe să refuze laptele sau să nu se mai dezvolte așa cum o făcea, deși bea aceeași cantitate. Acest lucru se datorează stării emoționale a mamei, care poate trece prin anumite etape post-partum, de altfel, absolut firești. Și, pentru că nu există o analiză care să măsoare nivelul de dragoste din sânge, bebelușul este un „instrument de măsură” care să îi indice mamei că are nevoie să se ocupe și de ea și să își amintească de importanța sănătății sale mintale.
În acest context, al eventualelor tensiuni la nivelul familiei sau din cauza frustrărilor și nemulțumirilor pe care mama le trăiește după ce naște, este foarte importantă susținerea pe care aceasta o primește. Soțul sau partenerul de viață trebuie să îi fie alături și, cu toate că nu el este cel care alăptează și cel care a născut copilul, este nevoie să contribuie la starea de bine a mamei și, implicit, a bebelușului. În situația în care soțul sau partenerul lipsește, orice sprijin pentru mamă este binevenit. Fie că vorbim despre sora, mama sau o prietenă bună de-ale mămicii, aceasta are nevoie de o persoană pe care să știe că se poate baza și la care să apeleze ori de câte ori are nevoie.
De asemenea, iar acest lucru depinde de personalitatea fiecărei femei, în cazul în care aceasta știe că are tendințe depresive, este nevoie să aibă aproape o persoană specializată, care să îi ofere sprijin moral. Aici vorbim despre situația în care femeia este tristă, îi vine să plângă are impresia că nu se descurcă bine cu copilul, că nu este o mamă suficient de bună etc.
Pentru mai multe informații despre acest subiect, vă invităm să accesați întreaga emisiune aflată la începutul acestui articol, din care veți putea afla:
- Ce sunt tulburările alimentare?
- Cum se poate schimba comportamentul alimentar în funcție de vârstă?
- Ce poate însemna dacă cel mic mănâncă prea mult sau prea puțin?
- Care sunt cauzele tulburărilor de alimentație? Care sunt evenimentele în timpul cărora copiii și adolescenții pot ajunge să își găsească refugiul în mâncare sau nu mănâncă deloc?
- Care sunt efectele tulburărilor alimentare la nivelul organismului?
- Cum putem să ajutăm un copil în caz de tulburare alimentară? Dar un adolescent?
- Cum îi ajută discuțiile deschise pe copii și pe tineri?
Vizionare plăcută!
