Denumit și sindromul long-COVID sau post-COVID, acest fenomen nu ne este necunoscut, oricine putând să treacă printr-o astfel de experiență. În plus, indiferent dacă o persoană s-a confruntat cu o formă mai ușoară sau mai gravă de COVID, răspunzătoare pentru urmări este inflamația.
Mai multe despre acest subiect ne-au spus Luana și invitata sa la Hello Sănătate TV, dr. Diana Morar, medic primar medicină internă.
Virusul SARS-CoV-2 prin ochii unui medic
I-am văzut în persoană, la televizor, s-a scris despre ei, s-au făcut chiar și expoziții în cinstea lor, s-au înălțat rugăciuni, iar transmiterea gândurilor bune s-a făcut neîncetat. Vorbim, bineînțeles, despre medicii, salvatorii noștri și cei care au fost față în față cu virusul SARS-CoV-2, încă de la primele cazuri.
În primul rând, pandemia a reprezentat o surpriză, nu atât de plăcută, pentru toată lumea, indiferent că a fost vorba despre țări bine puse la punct din punctul de vedere al sistemului de sănătate, fie de cele mai puțin evoluate și dotate. Cu alte cuvinte, COVID ne-a luat prin surprindere, ne-a doborât mental, pe unii, din păcate, chiar fizic, iar sentimentul predominant a fost cel de anxietate, indiferent în ce ipostază ne-am aflat, de medic sau de om de rând.
În al doilea rând, plecând de la începuturile pandemiei și până în prezent, medicii au învățat alături de pacienții lor ce înseamnă virusul și cum avem nevoie să învățăm să trăim cu el, pentru a-l combate în cele din urmă. Problema în toată această aventură a fost aceea că, de fiecare dată când se obișnuiau cu virusul și găseau remedii care să țină situația sub control, acesta se comporta ca un cameleon și revenea în forță, la fel ca un cameleon, sub forma unui nou „val”.
Virusul „a lovit”, mai întâi, componenta emoțională
La început a fost frica. Ea a fost cea care ne-a făcut să ne speriem, să ne izolăm în casă, să ne dorim mereu să avem control asupra noastră, să ne informăm fără oprire despre tot ce se întâmplă referitor la virus. Frica ne-a ținut captivi ziua, noaptea, pretutindeni și, chiar dacă poate virusul nu a fost la început atât ne agresiv, din cauza fricii a început să prindă putere. De aceea, spune doamna doctor, pacienții oncologici și cei cu boli grave, chiar dacă s-au infectat, acceptându-și diagnosticul inițial, au privit cu alți ochi virusul SARS-CoV-2 și s-au vindecat mult mai ușor față de cei care nu aveau alte afecțiuni, dar erau speriați.
Protocolul COVID s-a modificat, nu doar virusul
De la debutul pandemiei până în prezent, nu doar virusul s-a modificat, dar a fost nevoie ca și protocoalele să se actualizeze și să se adapteze. Totuși, cu toate că testele începeau să iasă negative, iar tratamentul să fie administrat fără oprire, problemele de sănătate nu au întârziat să apară, mai ales cele la nivelul sistemului pulmonar. Vorbim despre: tromboze, insuficiențe respiratorii acute, palpitații, tulburări de ritm cardiac, sindrom inflamator și nu numai. Din păcate, aceste lucruri nu au apărut doar la persoane în vârstă, ci și la tineri cu vârsta de 25, chiar 35 de ani, motiv pentru care tratamentul anticoagulant a fost nevoie să se prelungească.
Pentru mai multe informații despre experiența doamnei doctor în cadrul secției COVID și despre cum acționează asupra pacienților cu sindrom long-COVID, vă invităm să urmăriți întreaga emisiune aflată la începutul acestui articol. Veți putea înțelege:
- Ce însemna pandemia atunci când a apărut versus ce înseamnă acum pentru un medic?
- De ce anxietatea a fost sentimentul predominant la începutul pandemiei, chiar dacă simptomele erau mai blânde decât unele mutații care au apărut ulterior?
- Pacienții oncologici au îmbrățișat sentimentul de acceptare cu privire la răspândirea virusului SARS-CoV-2, mai bine decât restul populației?
- Cum au evoluat lucrurile, de la începutul pandemiei, până astăzi atât din punct de vedere emoțional, cât și din cel al simptomelor și urmărilor provocate de virus?
- Cum și-au dat seama medicii că pot să trateze pacienții COVID cu remedii naturale, din medicina integrativă?
Vizionare plăcută!
