Invitata Luanei din această emisiune, maica Parascheva de la Diaconești, un model de smerenie, simplitate și dragoste de Dumnezeu, ne-a vorbit despre cartea „Un surâs din veșnicie” a Arhimandridului Efrem Vatopedinul. Tema cărții pe care maica Parascheva a prezentat-o abordează călătoria părintelui Iosif Vatopedinul în căutarea lui Hristos.
De la visul de a fi actor, la drumul călugăriei
Gheronda Iosif Vatopedinul s-a născut în Cipru, într-o familie de țărani muncitori, dar cu frica lui Dumnezeu. La vârsta de 15 ani, tânărul își căuta rostul în viață și, încurajat de frații mai mari mutați deja în America, s-a hotărât să emigreze și el pentru a-și începe studiile în domeniul dramaturgiei. Pentru a experimenta ce înseamnă să trăiești la oraș și pentru a vedea ce înseamnă un film adevărat la cinematograf, gheronda s-a dus în primul orășel pe care l-a găsit aproape de satul în care locuia. Acolo a fost părtaș unor scene din Primul Război Mondial, filmul terminându-se cu un sentiment de melancolie și tulburare sufletească. Nu înțelegea de ce este nevoie ca viața să se termine într-un mod atât de brutal, prin strivirea unor suflete nevinovate cu tancurile acelea mari și fioroase. Apoi, stând pe malul mării și negăsind răspunsul la aceste întrebări, a înțeles pentru prima oară ce înseamnă întâlnirea cu harul sfânt, prin întruparea lui Hristos în fața ochilor. Acesta i-a spus următoarele vorbe: „Socrate [așa îl chema pe gheronda la acea vreme], Eu l-am făcut pe om nemuritor”, care au reprezentat mai mult decât un răspuns, ci un nou început al vieții pe care urma să îl îmbrățișeze, reprezentând drumul omului către nemurire.
Muntele Athos – un izvor de har și pace sufletească
Un număr foarte mare de bărbați din întreaga lume merg anual la Muntele Athos, fiind chemați de liniștea locului, de harul sfânt de pretutindeni, dar și de peisajele impresionante și de cele peste 20 de mănăstiri dispuse pe versanții muntelui, adevărate bijuterii arhitecturale. Sfântul Munte Athos este o zonă prin excelență dăruită Maicii Domnului și monahismului, concentrând cel mai mare număr de mănăstiri dispuse pe suprafața unuia dintre cele trei brațe ale peninsulei Halkidiki. Totodată, se spune că acela este locul în care arde cea mai multă tămâie pentru Maica Domnului. Foarte multe persoane se întreabă de ce femeile nu au voie să meargă la Sfântul Munte Athos, iar răspunsul vine din a doua denumire a locului, cel de Grădina Maicii Domnului, ceea ce înseamnă că ea este cea mai cinstită.
Mănăstirile din Muntele Athos au avut o influență uriașă asupra vieții duhovnicești, dar și asupra vieții culturale din întreg Imperiul Bizantin. Acestea au fost ctitorite de marii împărați bizantini, urmând ca după căderea Constantinopolului să fie îngrijite și întreținute de voievozii români, lucru care a întărit foarte mult relația românilor cu Grecia, sporind totodată prezența românească, ce ne face cinste până în ziua de astăzi. Din acest motiv, putem să ne bucurăm de legăturile străvechi atât între Athos și România, cât și între Athos și celelalte țări ortodoxe. La nivel mondial, acest lucru determină creșterea numărului de persoane care vor să viziteze mănăstirile de pe Muntele Athos, inclusiv a celor care nu fac parte din cultul ortodox.
Dacă doriți să aflați mai multe informații despre cartea Arhimandridului Efrem Vatopedinul, dar și despre Grădina Maicii Domnului, vă invităm să urmăriți întreaga discuție dintre Luana și Maica Parascheva, aflată la începutul acestui articol. Veți putea afla:
- Cum a ajuns Gheronda Iosif Vatopedinul ca la 15 ani să îl vadă pe Hristos? Care a fost parcursul vieții sfinției sale? Cât de multă jertfă a implicat apropierea de Dumnezeu?
- Cât de implicați este nevoie să fim în relația cu Dumnezeu, pentru a ne apropia tot mai mult de mântuire?
- De ce este atât de ușor să îl avem pe Dumnezeu aproape, dar în același timp atât de greu să ne apropiem de harul Lui?
- De ce Dumnezeu „are nevoie” de toată deschiderea noastră și de o comunicare bidirecțională?
Vizionare plăcută!
