Copiii cu autism arareori își manifestă curiozitatea. Privirea lor nu caută să cerceteze tot ceea ce le apare nou în cale. Nu încearcă să descopere. Să afle. Copiilor cu autism trebuie să le arăți pas cu pas. Să le orientezi privirea, să le-o ghidezi precum o faci cu un bebeluș, care mereu, zi de zi, se străduiește să descopere universul. Nu cel extins. Nici pe departe. Ci mai degrabă o lume mică, restrânsă, în care încap atât de puține lucruri. Pentru a-și lărgi orizontul, părinții sunt nevoiți să apeleze la tot felul de metode.
Terapia cu ajutorul câinelui
Pe lângă terapia ABA, cunoscută fiind ca una dintre cele mai bune și mai eficiente modalități de lucru, cu rezultate notabile, au apărut și terapia prin muzică ori cea cu animale. Câinele se dovedește și în cazul copiilor cu autism că este un prieten de nădejde, ce le stimulează dorința de a se juca, de a participa, de a-l mângâia. De a-l urmări cu privirea. Lucruri, care în cazul celor cu tulburări din spectru autism, contează enorm. ”Ajută la socializare. Ei așa învață, prin joc. Pentru ei, câinele este ceva nou, o jucărie vie, care se mișcă, care le atrage atenția. Câinii sunt aleși și dresați special pentru a fi blânzi, pentru a putea interacționa așa cum trebuie cu copiii”, explică psihologul Victor Chitic.
Învață să socializeze
Terapia cu animale este o practică ce a luat amploare odată cu rezultatele vizibile, care apar foarte repede. Copiii se deschid, sunt mai fericiți, își formează deprinderi, socializează. ”Se poate lucra și cu caii, numai că sunt mult mai greu de transportat. Chiar și cu animale de fermă. Important e ca micuții să se apropie de ele, să le îndrăgească și imediat apar și efectele bune”, spune psihologul. Dacă în trecut se mergea cu câinii în instituțiile în care veneau copiii, acum, părinții pot beneficia de terapie cu ajutorul animalelor, frecventând Centrul de Terapie Asistată de Animale și Cercetare a Interacțiunii Om-Animal ”Câini pentru Oameni”.
Obiective schimbate din mers, în funcție de evoluția copilului
”Modul de acțiune se schimbă în funcție de obiectivele pe care ni le propunem!”, spune psihologul Victor Chitic. ”Avem copii care vin și de 5 ani la noi. Am început treptat-treptat și am ajuns să progresăm foarte mult. Unii pot să acumuleze foarte rapid, apoi să existe o stagnare. De aceea, mereu trebuie să umblăm la obiective, să știm foarte bine ce ne propunem și să acționăm în acea direcție. Aceste terapii sunt complementare, ele vin să susțină terapia ABA. Este foarte important ca ele să conlucreze. Schimbările în bine apar, copilul evoluează și asta ne bucură foarte mult”.
Copiii cu autism au nevoie de timp, de răbdare și de oameni care să le deschidă porțile către o lume, pe care noi am descoperit-o fără prea mult efort. Ceea ce la oamenii obișnuiți pare firesc, la ei este rezultatul a ore nesfârșite de lucru. Terapiile complementare au marele avantaj de-ai educa, de a-i face să acumuleze informații prin joc. Căci pe ei trebuie să-i înveți, pas cu pas, cum să se joace, cum să privească. Să vorbească. Să râdă.
