Invitata Luanei din această ediție, Delia Aldescu, psiholog, ne vorbește despre doliu și durerea pe care o simțim când moare cineva.
Ce reprezintă această pierdere?
Ideea de a încheia un proces, o viață, pentru fiecare dintre noi, este ceva ce n-am vrea să se întâmple niciodată. Faptul că nu știm când ni se va întâmpla ne face să trăim de parcă n-am muri niciodată.
Pierderea unei persoane pe care o iubim, dar care nu ne este rudă și suferința pe care o trăim ne arată cât de mult am trăit prin și pentru acea persoană și care este gradul de atașament pe care îl avem față de omul care nu mai este fizic lângă noi.
Mintea rațională are nevoie de lucruri pe care să le poată măsura cu ajutorul simțurilor (vizual, auditiv, kinestezic). În momentul în care acea persoană nu mai este printre noi, iar prezența ei nu mai reprezintă ceva palpabil, mintea nu poate suporta acest lucru. De aceea pare că e o nedreptate, că nu e timpul potrivit. Doliul este o stare firească, este normal să ne fie dor de persoana respectivă, deoarece iubirea pe care i-o purtam nu s-a sfârșit în momentul morții. Sentimentul rămâne și ne determină să trecem prin tot felul de stări emoționale. Nevoia de atașament rămâne de-a lungul timpului, încât încă iubim oamenii care au murit.
Importanța procesiunii de înmormântare
Procesiunea înmormântării are o importanță mai mare pentru cel rămas în viață, ajutându-l să treacă mai ușor peste momentul despărțirii. Este momentul în care oamenii își iau rămas bun de la cel decedat, marcând astfel, la nivelul subconștientului, dispariția lui fizică din viețile lor. În trecut, femeile nu marcau întotdeauna perioada doliului pentru soții lor. Ele își așteptau bărbații acasă și nu știau nimic despre ei. Se întâmpla ca soțul să moară, iar soția afla după foarte mult timp sau nu afla nimic, nu-l vedea decedat, nu participa la procesiunea înmormântării, iar doliul nu era trăit.
Unde poate ajunge un om care nu acceptă moartea cuiva drag?
Toate emoțiile resimțite după moartea cuiva drag sunt somatizate de organism. Oamenii aflați în suferința pierderii celui plecat se pot confrunta cu dureri, amețeală, greață, oboseală, insomnii, scăderea masei corporale, moment în care doliul este ușor de remarcat. Există și situații în care oamenii pot masca foarte bine suferința și își canalizează emoțiile asupra oamenilor pe care îi consideră la fel de apropiați, însă nu-și trăiesc doliul, ajungând să sufere într-un final.
În cadrul emisiunii s-a vorbit despre însemnătatea doliului și a morții și motivul pentru care fiecare se raportează și trăiește diferit moartea cuiva. Urmărind emisiunea veți afla dacă mintea este singura responsabilă pentru alimentarea fricii de moarte, ce sunt atașamentele și care este atitudinea corectă față de atașamente, cum ne raportăm la doliu sau cum ne adaptăm la viața fără persoana pe care am pierdut-o.
Dacă doriți să urmăriți emisiunea, o puteți face accesând link-ul aflat la începutul acestui articol!
Vizionare plăcută!
