Spiritualitate

Întâmpinarea Domnului: Sărbătoarea în care creația ține în brațe pe Creator

Autor:
Niciun comentariu
Timp citire aprox: 2 minute
Vezi toate articolele despre:
rugăciunesărbătoare religioasă

Biserica Ortodoxă și Biserica Romano-Catolică sărbătoresc în a doua zi a lunii februarie evenimentul biblic de aducere a pruncului Iisus Hristos la Templu, la 40 de zile după nașterea Sa. În Biserica Ortodoxă, accentul este pus pe persoana Mântuitorului Hristos, sărbătoarea fiind numită „Întâmpinarea Domnului“, în vreme ce în Biserica Romano-Catolică accentul cade pe rolul Sfintei Fecioare Maria, evenimentul solemn numindu-se și „Prezentarea Domnului“. Întâmpinarea Domnului simbolizează faptul că Mesia vine în Templu și întâlnește poporul ales din Vechiul Testament, reprezentat de dreptul Simeon și de proorocița Ana. Este o sărbătoare a întâlnirii și a luminii, în care fiecare este îndemnat să se bucure.
Acest praznic împărătesc cu dată fixă mai poartă denumirea veche slavonă de Stretania și cinstește momentul în care Familia Sfântă ajunge la Templul din Ierusalim pentru a împlini ritualul Legii Iudaice pentru pruncul Iisus. Deși Sfânta Fecioară Maria nu avea nevoie de purificare, ea s-a supus cu smerenie acestei prevederi, aducând ca jertfă două turturele.

Sărbătoarea arată modul și locul unde Îl putem întâmpina pe Hristos

Potrivit tradiției, se spune că bătrânul Simeon a fost unul dintre cei 70 de înțelepți care au tradus Vechiul Testament din limba ebraică în limba greacă, la porunca regelui Ptolomeu al Egiptului. Dreptului Simeon i s-a proorocit că nu va muri până ce nu va vedea pe Mesia. De aceea, Simeon L-a luat în brațe pe Hristos și a rostit printre lacrimi: „Acum eliberează pe robul Tău, Stăpâne, după Cuvântul Tău în pace, că au văzut ochii mei mântuirea Ta“. În acea zi se afla la Templu și proorocița Ana, care era văduvă de 84 de ani și slujea ziua și noaptea la Templu, în post și rugăciune. Acești credincioși ai Legii Vechi au fost vrednici să-L întâmpine direct pe Mesia Hristos, povestind tuturor celor care veneau la Templu despre pruncul Iisus. Această sărbătoare trimite și la modul și locul unde fiecare dintre noi Îl putem întâmpina în mod real pe Hristos, adică la Biserică și în rugăciune.
Tradiția populară de schimbare a anotimpului
Sărbătoarea a fost introdusă la Roma de către papa Ghelasiu în 494 d. Hr., pentru a înlocui vechea sărbătoare a Lupercaliilor, când aveau loc procesiuni cu făclii aprinse în jurul orașului, în onoarea zeului Pan (numit și Lupercus, adică învingătorul lupilor sau ocrotitorul turmelor împotriva lupilor).
În tradiția populară, această dată este considerată momentul de cumpănă dintre anotimpuri, credință întâlnită în întreg spațiul carpatic, în nordul Europei și în unele zone ale Americii. Mai exact, se consideră că dacă în această zi va fi soare, ursul care iese din bârlog își va vedea umbra, se va speria și se va retrage, prevestind în acest fel prelungirea iernii cu aproximativ 6 săptămâni. Dacă în această zi cerul este înnorat, ursul nu-și poate vedea umbra și va rămâne afară, prevestind apropierea primăverii.

Etichete articol:
rugăciunesărbătoare religioasă
Articolul anterior
Sfinții doctori fără de arginți – o viață închinată slujirii aproapelui
Articolul următor
Care este legătura dintre Sfântul Valentin și Ziua Îndrăgostiților?

Vrei să îți spui părerea? Scrie aici!

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Fill out this field
Fill out this field
Te rog să introduci o adresă de email validă.

Vezi toate articolele din categoria: Spiritualitate

Te-ar putea interesa și: