Laptele de migdale
Puneți o cană de migdale într-un vas, acoperiți-le cu apă (1-2 degete de apă peste nivelul migdalelor), acoperiți vasul şi lăsați-le cel puțin o noapte la înmuiat. Cu cât stau mai mult în apă (maximum 2 zile), cu atât laptele va fi mai cremos. Scurgeți migdalele înmuiate, clătiți-le bine cu multă apă (într-o strecurătoare). Astfel se va îndepărta acidul fitic care poate interfera în absorbția nutrienților. Introduceți în blender migdalele şi două căni de apă şi mixați la viteză mare, timp de circa 2 minute. Se strecoară prin sită, iar masa de migdale se pune într-un săculeț de tifon şi se presează bine. Rezultă circa 2 căni de lapte care se poate păstra în frigider, în recipient închis, maximum 2 zile.
Lapte de cocos
Se încălzesc 2 căni de apă (fără a ajunge la fierbere) și se adaugă peste o cană de fulgi de cocos. Se lasă amestecul să se răcorească și se introduce în vasul blenderului. Se mixează la viteza maximă, timp de 2-3 minute. Se strecoară prin sită, iar masa de cocos se pune într-un săculeț de tifon și se presează bine.
Rezultă circa 2 căni de lapte care se poate păstra în frigider, în recipient închis, maximum 3 zile.
Sfat
Consistența laptelui de migdale sau cocos se reglează în funcție de cantitatea de apă folosită la mixare. Se poate consuma ca atare sau îndulcit după gust, cu miere sau îndulcitor natural (stevie). Masa de migdale și cocos rămasă de la separarea laptelui conține multă proteină şi fibre insolubile. Se poate consuma amestecată cu fulgi de ovăz, în piureuri sau în produse de patiserie sau se poate conserva prin uscare (în deshidrator sau pe hârtie în tavă de la cuptor, la foc foarte mic, cu uşa cuptorului uşor întredeschisă, timp de 2-3 ore) sau prin congelare.
