Spiritualitate

Sf. Gheorghe Purtătorul de biruință – Erou al creștinismului

Autor:
Niciun comentariu
Timp citire aprox: 3 minute
Vezi toate articolele despre:
crestinismsarbatoareSfântul Gheorghe

La începuturile creștinismului, „sfinți“ erau numiți, în general, toți creștinii, membrii primelor comunități creștine care primiseră Botezul și trecuseră la o viață nouă și curată, fiind renăscuți prin har. Dar după ce a intrat în uz denumirea de „creștini“ (adepți sau închinători ai lui Hristos), cea de „sfinți“ și-a restrâns sfera și a rămas să indice eroii credinței creștine, cei cu merite deosebite. Sfinții calendarului ortodox reprezintă toate categoriile sociale ale lumii și mai toate profesiunile și îndeletnicirile prin care oamenii și-au câștigat existența. Din categoria marilor dregători și comandanți de oști face parte și Sfântul Mucenic Gheorghe.

Curajul de a mărturisi Adevărul

Numele „Gheorghe“ este de origine greacă (de la „georgos“) și înseamnă „țăran, fermier, lucrător al pământului“. Sf. Mare Mucenic Gheorghe Purtătorul de biruință (popular Sân Giorz) este un sfânt care a fost martirizat la anul 303, în timpul persecuțiilor împăratului Dioclețian. Sfântul Gheorghe s-a născut în părțile Cezareei și a fost compatriot cu Sfântul Vasile cel Mare. Conform tradiției, părinții Sfântului Gheorghe sunt Sfinții Gherontie și Polihronia. Tatăl său a fost martirizat pentru credința creștină, mama sa rămânând văduvă în jurul vârstei de 20 de ani. Tânărul Gheorghe s-a înrolat în armata romană și s-a remarcat prin forța și priceperea sa în luptă, fiind ridicat la rang de ofițer în garda imperială și ajungând la cinstea dregătoriei de comis.

Când s-a declanșat persecuția împotriva creștinilor, toți ofițerii au fost obligați să declare că nu cred în Hristos. Însă Gheorghe nu s-a lepădat și nu a ezitat să declare că nimeni și nimic nu va putea să îi schimbe credința. Atunci când a refuzat cele mai mari onoruri și funcții pentru a se lepăda de creștinism, Sfântul Gheorghe a început să fie supus la chinuri groaznice. Cei care au fost martori la suferințele sale, au rămas profund surprinși de puterea sa de rezistență și de credința sa, iar unii dintre ei au trecut la creștinism. În celula sa, Sfântul Gheorghe a înviat un deținut doar atingându-l, iar această minune a convins-o chiar pe împărăteasa Alexandra (soția lui Dioclețian) să îmbrățișeze creștinismul. Văzând încăpățânarea celor doi, împăratul Dioclețian a ordonat uciderea prin decapitare a soției sale și a Sfântului Gheorghe.

Sf. Gheorghe – Simbol al bărbăției și jertfei pentru Hristos

Sfântul Mare Mucenic Gheorghe este asociat cu vitejia și credința până la sacrificiul suprem, fiind un simbol al bărbăției și jertfei pentru Hristos. În icoane, este înfățișat de obicei călare, purtând o suliță și ucigând un balaur, expresie a unei legende răspândite despre una dintre faptele sale dinainte de martiriu. Legenda spune că Sfântul Gheorghe a salvat cetatea Silena, din provincia Libiei, care era terorizată de un balaur. Reprezentarea sfântului biruitor ilustrează modelul de curaj în lupta cu diavolul.

Sfântul Gheorghe era considerat patronul militar al Moldovei medievale, mulți domni ridicând biserici în cinstea lui drept mulțumire pentru ajutorul primit în lupte. În România există numeroase orașe care poartă numele Sfântului Gheorghe și chiar unul dintre cele trei brațe ale Dunării este denumit astfel. Pe data de 23 aprilie, militarii români sărbătoresc Ziua Forțelor Terestre, al căror patron spiritual este Sfântul Mare Mucenic Gheorghe, Purtătorul de biruință. De asemenea, Sfântul Gheorghe este patronul Angliei, al Georgiei și al Moscovei.

Străjerul timpului, patronul păstorilor și ocrotitorul armatei

În legendele populare, Sfântul Gheorghe este „străjer al timpului“, având încredințate cheile vremii și puterea de închide și deschide anotimpul cald. Ziua de 23 aprilie marchează în calendarul popular începutul anului pastoral, Sfântul Gheorghe având și atributul de patron al păstorilor. Sărbătoarea Sfântului Gheorghe este considerată drept început al verii pastorale, după cum cea a Sfântului Dumitru marchează încheierea ei. De sărbătoarea Sfântului Gheorghe, aproape 1 milion de români își aniversează onomastica.

În zona Bucovinei, în această zi se practică așa-zisul obicei al urzicatului: tinerii se ating pe mâini și pe picioare cu tulpini de urzică, sperând că vor deveni mai ageri, mai harnici, mai sănătoși și vor avea mai multă putere de muncă. În ziua de Sfântul Gheorghe se mai obișnuiește să se împodobească stâlpii de la poarta casei cu ramuri verzi de salcie înmugurită, pentru ca cei din casă să fie apărați de boli și pagube.

Etichete articol:
crestinismsarbatoareSfântul Gheorghe
Articolul anterior
Floriile: Sărbătoarea în care Îl primim pe Hristos în cetatea inimii noastre
Articolul următor
Săptămâna Patimilor sau despre cum Dumnezeu ține întotdeauna partea oamenilor

Vrei să îți spui părerea? Scrie aici!

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Fill out this field
Fill out this field
Te rog să introduci o adresă de email validă.

Vezi toate articolele din categoria: Spiritualitate

Te-ar putea interesa și: