Misiunea de a fi medic este o misiune mare, importantă, nobilă și sfântă, de a ajuta la menținerea vieții și la sporirea ei, de a alina durerea și suferința. În cartea Înțelepciunii lui Isus Sirah (cap. 38, 1) este scris: „Cinsteşte pe doctor cu cinstea ce i se cuvine, că şi pe el l-a făcut Domnul“; „Şi doctorului dă-i loc că şi pe el l-a făcut Domnul şi să nu se depărteze de la tine, căci şi de el ai trebuinţă. Că este vreme când şi în mâinile lui este miros de bună mireasmă“ (Isus Sirah 38, 12-13). Adesea numim pe medicii de vocație, animați de iubire, care știu să asculte problemele și să înțeleagă oamenii, „îngeri în halat alb“ sau „mesageri ai vieții“, cărora pacienții nu se sfiesc a le săruta mâinile prin care Dumnezeu a lucrat vindecarea.
Tratamentul complet al omului: trup și suflet
Medicul este cel prin care Dumnezeu lucrează și dăruiește bolnavului sănătate de cele mai multe ori. Isus Sirah mai precizează în cartea sa de înțelepciune că: „Și el (doctorul) se va ruga Domnului, ca să dea odihnă şi sănătate spre viaţă“ (Sir. 38, 14). Medicul credincios își recunoaște limitele și, fără a fi atins de mândrie și autosuficiență, apelează la un ajutor mai presus de puterile sale. Astfel, Hristos îi dăruiește doctorului înțelepciune și pricepere și-i luminează mintea spre descoperirea bolii și aplicarea tratamentului.
Omul având trup și suflet, aplicarea unui tratament complet trebuie să aibă acțiune atât asupra trupului, cât și asupra sufletului. De regulă, medicii creștini iau în calcul acest fapt, fiindcă ei sunt chemați să slujească omul în integritatea sa de persoană cu trup și suflet și nu doar un trup bolnav. Astfel, spre binele bolnavului și vindecarea lui, acesta va fi îndrumat în a urma și un tratament sufletesc, regăsit de exemplu în Tainele Sfântului Maslu și Spovedaniei.
Sfinții – vindecători prin excelență după modelul lui Hristos
Hristos este Doctorul sufletelor și al trupurilor noastre, cel mai mare Tămăduitor al tuturor timpurilor, care caută să ușureze poverile oamenilor. Dintre toți sfinții care sunt apropiați sau casnici ai lui Dumnezeu, Maica Domnului are cea mai mare îndrăzneală către Fiul său, fiind prima la care trebuie să alergăm atunci când avem un necaz.
Toți sfinții sunt, prin excelență, tămăduitori și vindecători ai bolilor sufletești și trupești. Astfel, ei având îndrăzneală către Dumnezeu pot vindeca rănile sufletești și trupești ale oamenilor care au credință și nădejde. De aceea, există sfinți numiți „Taumaturgi“, adică vindecători, așa cum este Sfântul Nectarie. Pomenit în fiecare an la data de 9 noiembrie, Sf. Nectarie Taumaturgul este foarte iubit în rândul oamenilor, fiind recunoscut în special drept vindecător al celor care suferă de cancer. Părticele din moaștele acestui sfânt vindecător se află la mai multe biserici și mănăstiri din România, iar minunile pe care Sf. Nectarie le-a săvârșit sunt covârșitoare, fiind unul dintre cei mai importanți sfinți tămăduitori din secolul al XIX-lea. Dintre sfinții recunoscuți pentru puterile de vindecare, o categorie aparte o ocupă cei numiți „doctori fără de arginți“, categorie care se deosebește de ceilalți prin faptul că ei au practicat medicina în timpul vieții, dar nu ca pe o meserie în sine, ci ca pe o vocație pusă în slujba semenilor.
Principiul doctorilor fără de arginți: „În dar ați luat, în dar să dați” (Matei 10, 8)
Exemple creștine de îngrijire medicală, sfinții numiți „doctori fără de arginți“ îmbină sinergic partea medicală cu cea duhovnicească, ajungând să realizeze vindecări miraculoase prin întoarcerea la credință. Medicii și asistenții profesioniști din sistemul sanitar actual au multe lucruri de învățat din orientarea principiilor medicale spre morala creștină, așezând principiul dragostei necondiționate de oameni deasupra oricăror alte interese. Respectul față de persoana umană și importanța acordată de creștinism trupului și sufletului sunt imbolduri pentru respectarea riguroasă a angajamentului de tratare a oricărui om.
Cei mai cunoscuți sfinți doctori fără de arginți
Cei mai cunoscuți sfinți doctori fără de arginți sunt Cosma și Damian din Arabia, Cosma și Damian din Asia Mică, Chir și Ioan, Talaleu, Cosma și Damian din Roma, Ermolae, Pantelimon, Anichit și Fotie, Diomid, Luca, Arhiepiscopul Crimeii. Sfinții doctori fără de arginți sunt reprezentați în iconografie alături de cutia cu medicamente și lingurița, care simbolizează atât vindecarea trupească, dar și vindecare sufletească.
Un sfânt al vremurilor noastre este Luca al Crimeei, care a fost chirurg și medic al sufletelor (arhiepiscop). Acest sfânt a fost un chirurg desăvârșit, profesor universitar și unul dintre marii predicatori ai secolului al XX-lea, predicile sale fiind ascultate de către credincioși de rând, studenți intelectuali și persoane de altă credință.
Sfântul Pantelimon este considerat ocrotitorul medicilor și tămăduitor al bolnavilor, el fiind un model de doctor, slujitor și creștin următor al lui Hristos. Tânărul medic a atras ușor invidia celor din jurul său și a fost supus la numeroase chinuri pentru a se lepăda de credință. Tradiția spune că, fiind decapitat, din rana sfântului Patelimon a curs lapte, nu sânge, iar măslinul de care a fost legat a rodit în acel moment.
Medicul trebuie să fie un apostol al moralei
Se spune că cel mai bun mod de a-i cinsti pe sfinți este prin a le urma exemplu. Acești sfinți erau medici care vindecau bolile nu doar cu plante sau alte doctorii, ci cu ajutorul puterii taumaturgice (vindecătoare) oferite de Iisus Hristos. Majoritatea dintre ei au fost foarte apreciați de popor, însă au suferit morți mucenicești din cauza conducătorilor (cum este exemplul Sfinților Cosma și Damian, care au trăit în secolul al IV-lea și sunt pomeniți la data de 1 noiembrie). Unii dintre ei au continuat să facă minuni chiar și după trecerea la cele veșnice. Primind harul vindecării sufletelor și trupurilor bolnave prin puterea rugăciunii, ei nu primeau niciodată plată pentru serviciile lor medicale, respectând porunca Mântuitorului: „În dar ați luat, în dar să dați” (Matei 10, 8). Așadar, sfinții au primit această numire pentru că vindecarea era oferită nu de medicamente, ci de Hristos, iar singura lor plată era ca cel vindecat să creadă în Mântuitorul Hristos.
În vremurile moderne există Asociația Medicilor și Farmaciștilor Ortodocși Români (AMFOR), care a fost înființată în anul 1994 cu scopul dezvoltării dimensiunii creștine a dăruirii pentru alinarea suferințelor umane. Referitor la dăruirea și solidaritatea în alinarea suferinței, savantul român Nicolae Constantin Paulescu spunea că „Dumnezeu vrea ca iubirea pe care i-o datorează oamenii să se reverse asupra bolnavilor săraci” și îndemna la îngrijirea bolnavilor nu ca pe un frate, ci ca pe Însuși Hristos. Marele fiziolog care a descoperit insulina (n.r. Nicolae Paulescu), un nume de referință în medicina mondială de la începutul secolului al XX-lea, mai spunea că medicul trebuie să fie un apostol al moralei, susținând că doar morala creștină deține remediul patimilor care bântuie sufletele oamenilor.
