Putem încetini îmbătrânirea?
Da. Acesta este răspunsul pe care îl dau cercetările făcute de dr. David Sinclair în laboratorul de la Harvard. Aceste cercetări demonstrează cum putem încetini sau chiar inversa procesul îmbătrânirii. Experimentele de reprogramare genetică, pe de-o parte, dar și schimbarea stilului de viață (postul intermitent, expunerea la frig, practicarea de exerciții fizice cu intensitatea potrivită și consumul unei cantități mai reduse de carne), pe de altă parte, ne ajută să trăim mai mult și mai sănătos. În viitorul apropiat nu numai că ne vom putea simți mai tineri, ci realmente vom fi mai tineri.
Cum ne raportăm la bătrânețe?
„Lifespan“ propune o viziune științifică îndrăzneață despre viitorul omenirii și schimbă fundamental modul în care ne raportăm la bătrânețe.
Pe măsură ce îmbătrânesc, celulele sunt mai puțin capabile de reproducere, suferind modificări care duc în cele din urmă la pierderea identității celulare. În cartea sa „Lifespan“, dr. David Sinclair propune o teorie radicală a îmbătrânirii, sugerând că semnele distinctive ale îmbătrânirii sunt simptome ale modificărilor epigenetice care apar în timp, dar că codul genetic original rămâne intact. Dacă putem reseta acest cod, putem încetini, opri sau chiar reversa îmbătrânirea.
Combinând știința de ultimă oră cu fragmente fascinante de istorie, sociologie și moralitate, dr. David Sinclair ne convinge că nu este doar posibil să trăim peste 100 de ani, este chiar inevitabil. Cartea este împărțită în trei părți: ce cunoaștem (trecutul), ce descoperim (prezentul) și încotro ne îndreptăm (viitorul).
Ce cunoaștem (trecutul): Genele care prelungesc viața
În prima parte, dr. David Sinclair vorbește în primul rând despre teoria informațională a îmbătrânirii și despre ceea ce am moștenit de la strămoșii îndepărtați: genele care prelungesc viața, o fac mai sănătoasă, genele longevității și vitalității – sirtuinele.
„Aceste gene formează o rețea de supraveghere în corpul nostru, comunicând între ele de la celulă la celulă și de la organ la organ, prin eliberarea de proteine și substanțe chimice din fluxul sangvin, monitorizând și reacționând la tipul de alimente consumate, la timpul acordat exercițiilor fizice și la cât este ceasul. Ele ne transmit să o lăsăm mai ușor când situația se înrăutățește și să ne dezvoltăm și să ne reproducem mai repede când lucrurile merg mai bine“, notează dr. David Sinclair.
Ce descoperim (Prezentul) – Longevitatea în prezent
Cel mai important sfat pe care ni-l dă dr. David Sinclair după zeci de ani de studiu al îmbătrânirii este „Mănâncă mai puțin“: „Nu prin malnutriție. Nu prin înfometare. Acestea nu sunt soluții pentru un trai mai lung, ca să nu mai vorbim despre un trai mai bun. Însă postul – permițând corpului nostru să intre într-o stare de nevoie, mai des decât o facem majoritatea dintre noi în această lume privilegiată a abundenței – este fără îndoială un lucru bun pentru sănătatea și longevitatea noastră“.
Restricționarea caloriilor pe termen lung poate ajuta oamenii să ducă o viață mai lungă, arată studii observaționale încă din anii ’70.
Încotro ne îndreptăm (Viitorul)
„Monitorizarea ADN-ului va avertiza în curând medicii cu mult înainte ca bolile să devină acute. Vom identifica și vom începe să luptăm împotriva cancerului cu mult mai devreme. Dacă vei avea o infecție, va fi diagnosticată în câteva minute. Dacă bătăile inimii tale vor fi neregulate, bancheta mașinii te va informa despre asta. Un amalizator al respirației va detecta prezența unei boli imune pe cale să se dezvolte. Apăsările tale pe tastatură vor semnala din timp prezența Parkinsonului sau a sclerozei multiple. Orice inovație ar putea însemna decenii în plus de viață sănătoasă“, arată dr. David Sinclair. Dar odată ce oamenii vor începe să accepte că îmbătrânirea nu este o parte inevitabilă a vieții își vor purta oare mai mult de grijă?
Este bătrânețea o boală?
În partea dedicată concluziilor cărții, dr. David Sinclair citează Clasificarea internațională a bolilor, cunoscută sub numele ICD-11, dată publicității de Organizația Mondială a Sănătății în 2018. În această clasificare a fost „strecurat“ un cod de boală: MG2A Bătrânețe – bătrânețe fără mențiune de psihoză, senescență fără mențiune de psihoză, debilitate senilă. „Fiecare țară din lume este încurajată să înceapă raportarea folosind ICD-11, odată cu 1 ianuarie 2022. Asta înseamnă că este posibil ca, de acum înainte, să fii diagnosticat cu o afecțiune numită bătrânețe. Țările vor trebui să trimită către OMS rapoarte statistice despre numărul celor care mor de boala bătrâneții“, arată dr. Sinclair.
Cine este dr. David Sinclair?
Dr. David Sinclair este profesor de genetică la Harvard Medical School. A fost numit de publicația Time „unul dintre primii 100 cei mai influenți oameni din lume“ și unul dintre primii 50 cei mai influenți cercetători din domeniul sănătății. E membru al Federației Americane pentru Cercetarea Îmbătrânirii și a primit numeroase distincții pentru realizările sale științifice.
Matthew D. LaPlante este profesor asociat de jurnalism la Utah State University. A fost expert în informații în cadrul Forțelor Navale ale Statelor Unite și corespondent de război în Orientul Mijlociu.
Cartea „Lifespan. De ce îmbătrânim și cum să nu o mai facem“ a apărut în limba română la Editura Lifestyle Publishing.