Sistemul imunitar este mai mult decât un scut al organismului împotriva bolilor. Oamenii de știință bănuiau acest lucru de mult timp, dar de-abia acum au reușit să demonstreze faptul că sistemul imunitar poate controla inclusiv comportamentul uman. Descoperirea este considerată revoluționară și ar putea avea implicații majore în tratarea tulburărilor din spectrul autismului și schizofreniei.
Comportamentul, ținut sub control de sistemul imunitar
Oamenii care prezintă tulburări de comportament ar putea avea probleme ale sistemului imunitar care contribuie la incapacitatea lor de a interacționa cu ceilalți? Pornind de la această întrebare, cercetătorii de la Universitatea din Virginia au aflat că sistemul imunitar afectează în mod direct și chiar controlează comportamentul social al oamenilor, cum ar fi dorința de socializare.
„Creierul și sistemul imunitar nu sunt nici pe departe sisteme separate, iar orice activitate imună în creier este percepută ca semn al unei patologii. Acum, arătăm nu numai că ele se află într-o strânsă interacțiune, ba chiar că unele dintre trăsăturile noastre de personalitate au evoluat datorită răspunsului nostru imun la agenți patogeni”, a explicat Jonathan Kipnis, președintele Departamentului de Neuroștiințe de la Universitatea din Virginia.
Oricât ar părea de surprinzător, se pare că noi, oamenii, potrivit profesorului Jonathan Kipnis, „suntem câmpuri de luptă pentru două forțe străvechi: agenții patogeni și sistemul imunitar. O parte din personalitatea noastră poate fi de fapt dictată de sistemul imunitar”.
Relațiile sociale, antrenament pentru imunitate
Prof. Jonathan Kipnis este nimeni altul decât cel care a descoperit anul trecut sistemul limfatic din creier. Acest lucru a schimbat total paradigma asupra interacțiunii dintre creier și sistemul imunitar, după ce zeci de ani, în manualele de medicină, era scris negru pe alb că „creierul este imun privilegiat”, adică lipsit de o legătură directă cu sistemul imunitar. Așadar, descoperirea a deschis calea unui nou mod de gândire cu privire la interacțiunea dintre creier și sistemul imunitar.
Studiul actual merge mai departe și clarifică relația dintre funcționarea creierului și evoluția comportamentului uman. Mai exact, relația dintre oameni și agenții patogeni și-a pus amprenta asupra dezvoltării comportamentului social. Practic, oamenii au fost nevoiți să socializeze în scopul supraviețuirii speciei, în timp ce sistemul nostru imunitar a evoluat în consecință pentru a se proteja de boli care însoțesc aceste interacțiuni. Comportamentul social este, desigur, favorabil agenților patogeni, deoarece le permite să se răspândească. (Spre exemplu, cam același lucru se întâmplă odată cu intrarea copilului în colectivitate.)
Cercetătorii au identificat o moleculă specifică a sistemului imunitar, numită interferon gamma (IFNγ), care se activează atunci când există un comportament social. Observațiile au fost făcute pe diverse specii de muște, pești, șoareci și șobolani. În mod normal, această moleculă este produsă de sistemul imun ca răspuns la atacul agenților patogeni (bacterii, virusuri sau paraziți). Blocarea acestei molecule la șoareci, prin modificări genetice, a dus la apariția unor zone hiperactive în creier, animalele devenind mai puțin „sociabile”. După restabilirea nivelului optim al moleculei, activitatea cerebrală și comportamentul au revenit la normal. În lucrarea care prezintă rezultatele lor, cercetătorii notează că interferonul gamma joacă un „rol important în menținerea comportamentului social corespunzător”.
La ce ajută această descoperire?
Cercetătorii au observat că sistemul imunitar care funcționează defectuos poate fi responsabil pentru „tulburări de comportament în numeroase boli neurologice și psihiatrice”. Dar sunt necesare investigații suplimentare pentru a vedea exact care sunt implicațiile în autism și alte boli grave.
„Moleculele imunitare ajută la definirea modului în care funcționează creierul. Deci, care este impactul global al sistemului imunitar asupra dezvoltării noastre și funcționării creierului?”, a spus Kipnis. „Cred că aspectele filozofice ale acestei lucrări sunt foarte interesante, dar are și implicații clinice foarte importante.” În acest sens, prof. Vladimir Litvak de la Universitatea din Massachusetts colaborează cu echipa lui Kipnis pentru a pune la punct noi soluții terapeutice destinate autismului și schizofreniei.
- Sursa:
- medicalxpress.com/news/2016-07-role-immune-social-interaction.html
