Medicină funcțională

Arborele vieții și rădăcinile sănătății

Autor:
Niciun comentariu
Timp citire aprox: 5 minute
Vezi toate articolele despre:
arborele viețiieditorialsănătate

Probabil că mulți dintre voi ați observat că începând cu acest al doilea număr a apărut un logo mai deosebit pentru Ziarul nostru de Sănătate. Pentru că un copac cu tot cu rădăcini are o semnificație aparte, cu totul specială pentru noi, am decis să împărtăşim cu voi de ce ne-am ales un asemenea simbol.
Arborele vieții, pentru că despre el este vorba, este un simbol mitologic universal și foarte îndrăgit, care apare în aproape toate culturile și religiile. Este prezent ca simbol în cultura modernă, în unele filme contemporane, în logourile unor companii, dar este folosit ca simbol chiar și în știință. Arborele vieții semnifică în toate culturile longevitatea deosebită, cât și sursa primordială din care poate renaște viața atunci când ar fi nevoie.
Prezența unui arbore cu tot cu rădăcini semnifică viziunea noastră naturală, dragostea față de natură, biologie și alte științe vieții, dar reprezintă și viziunea noastră holistică, încercarea de a cuprinde întregul cu totul. De asemenea, prezența rădăcinilor în pământ, care sunt cel puțin la fel de importante ca și coronamentul, ne arată că trebuie să privim tot timpul nu doar lucrurile de suprafață, cele care se văd la o primă vedere, dar mai ales lucrurile mai profunde, cele ascunse privirii superficiale.
Pentru noi, arborele vieții în acest concept poate reprezenta o schimbare de paradigmă, o trecere către o gândire holistică, sistemică, integrativă, complexă. Aceasta se opune curentului de gândire mecanicist, reducționist, liniar, care din păcate încă mai domină multe ramuri ale științei contemporane.
Ca să explicăm modul de gândire simplist față de cel integrativ, holistic, vom face o comparație simplă: dacă un agricultor cu experiență vede că frunzele unui copac sau unei plante se îngălbenesc, iar el le tot tratează şi nu se întâmplă nimic, atunci realizează că îngălbenirea şi uscarea au o cauză mult mai profundă. Va încerca astfel să evalueze sănătatea rădăcinilor, să nu fie lovite, atacate de dăunători. Sau va verifica ca solul, substratul nutritiv, să nu fie prea slab și să fie nevoie de nutrienți suplimentari. Agricultorul ştie că, dacă va avea grijă de rădăcini, dacă ajută rădăcina cu îngrăşăminte, nutrienți, copacul îşi va reveni, însă dacă rădăcina va continua să fie bolnavă, iar el va trata doar frunzele, şi nimic altceva, nu va putea îndrepta nimic.
Tot astfel şi în medicină este bine să vedem pacientul cu bolile şi cu problemele lui de suprafață. Dacă ne dorim să îi fim de real ajutor, trebuie să investigăm mult mai adânc şi mai profund, să ajungem la recomandarea de mare actualitate a lui Hipocrate: „Căutați cauza cauzelor“! Vom reuşi să avem rezultate de durată doar ajungând la rădăcina problemelor care au dus la un diabet, o boală cardiovasculară, o boală autoimună, o depresie sau orice altă boală şi asanând de acolo problemele care stau la rădăcina acelei boli.
Un mare reproş al medicinei alopate convenționale este acela că este foarte axată pe tratamentul simptomelor, tratamentul bolilor cronice nefiind unul curativ, de vindecare completă, ci mai degrabă de management al simptomelor de suprafață (frunzele copacului), în timp ce boala poate avansa silențios şi implacabil spre forme tot mai grave.
Ceea ce ne dorim noi este să luăm în calcul nu doar managementul simptomelor, ci şi al cauzelor care le produc, iar pentru aceasta trebuie să ajungem la rădăcina problemelor. Deşi promovată şi în mare vogă, medicina „bazată pe dovezi“, care stă la baza organizării sistemului medical actual, este contrară conceptului de „medicină personalizată“, considerată medicina viitorului, cea axată pe pacient, cea care tratează oameni în totalitatea lor şi nu doar simptome sau boli.
Când cineva desenează un copac, în general îl face fără rădăcini. Prezența copacului cu rădăcinile în pământ doreşte să semnifice o antiteză între lucrurile de la suprafața pământului, a acelora care se văd uşor la o primă vedere, şi între cele de la baza copacului, rădăcinile sale din pământ, pe care puțini iau în calcul să le evalueze. Însuşi pământul reprezintă mediul în care se află rădăcinile care întrețin viața, iar dacă acestea trebuie ajutate, şi mediul respectiv trebuie ajutat sau schimbat, aşa cum mutăm o plantă dintr-un ghiveci cu pământ în altul, când nu-i merge bine.
Dar am vorbit mult despre plante şi copaci, pământ şi rădăcini, care ar fi totuşi legătura cu oamenii?

Intestinele sunt pentru oameni ceea ce sunt rădăcinile pentru plante!

Haideți să facem o comparație de funcțiuni între copaci şi oameni: oamenii sunt considerați cele mai evoluate specii dintre toate animalele, dar şi copacii, aceşti uriaşi din lumea vegetală sunt considerați formele superioare din lumea lor, cu cele mai complexe structuri şi funcționalități. Copacii respiră dioxid de carbon şi elimină oxigen, iar noi, oamenii, respirăm oxigenul produs de copaci şi eliminăm Co2 pe care să îl consume copacii, ce complementaritate perfectă! Copacii se hrănesc cu nutrienți din pământ, oamenii se hrănesc şi ei tot cu nutrienți care provin indirect tot din pământ, sub forma alimentelor vegetale sau animale. Copacii sunt organisme vii fixe, ei nu se pot deplasa, de aceea rădăcinile lor prin care se hrănesc sunt structuri fixe, bine ancorate în pământul din care îşi extrag substanțele nutritive de care au nevoie. Oamenii sunt ființe mobile şi trebuie cumva să aibă şi ei „rădăcini“ mobile, la purtător, prin care să îşi extragă nutrienții din produsele pământului sub formă de diferite alimente. Probabil că deja ați ghicit, da, „rădăcinile noastre“ sunt de fapt intestinele noastre, care absorb nutrienții proveniți indirect tot din pământ. Copacii au rădăcini care se termină cu radicule fine pentru absorbția nutrienților, iar noi avem intestine care prezintă vili intestinali, esențiali pentru absorbție. Plantele şi copacii au pe rădăcinile lor o sumedenie de bacterii fixatoare de azot şi de alte elemente nutritive, cu care trăiesc în simbioză şi fără de care rădăcinile lor nu ar putea transforma mineralele anorganice în forme utile, organice şi ar muri. În intestinele noastre se găseşte o floră intestinală uriaşă ca număr, al cărei rol abia acum este în curs de a fi descoperit, floră cu care noi trăim într-o simbioză deosebit de complexă şi fără de care am putea muri, neputând prelucra mâncarea şi nutrienții fără ajutorul acestor bacterii. Iar orice perturbare a acestei flore intestinale duce la îmbolnăvirea „rădăcinilor“ noastre (intestinele), afectând prin malabsorbție, dar şi prin multe alte procese întregul organism, la cel mai profund nivel sistemic.
Iată un exercițiu de biologie comparativă de funcții între un organism vegetal şi unul animal (uman). Important este să reținem pe moment că rădăcinile noastre sunt de fapt chiar intestinele noastre, iar proasta lor funcționare este mult mai importantă decât am fi putut noi conștientiza până acum. Ceea ce însă până de curând erau considerate ca fiind simple supoziții au început să fie documentate prin sute de studii ştiințifice, care oferă o nouă perspectivă şi o nouă înțelegere aprofundată, care pot cu adevărat revoluționa sănătatea şi medicina.
Dacă ne vom gândi că în intestine se găsesc de 10 ori mai multe bacterii decât celule umane, vom realiza că numeric suntem 10% umani şi restul microbi intestinali. Dacă vom realiza că în celulele umane sunt aproximativ 23.000 de gene umane, dar microbiomul intestinal conține peste 8 milioane de gene care interacționează cu întregul nostru organism, influențându-ne chiar şi creierul şi dispoziția, vom realiza că din punct de vedere genetic suntem doar 1% umani şi 99% avem genom bacterian. Dacă vom realiza că 70%-80% din imunitate este localizată la nivel intestinal, vom înțelege de ce acolo este centrul imunității întregului organsim. Dacă vom realiza că avem peste 100 de milioane de neuroni intestinali, ne vom da seama că intestinele au propria lor inteligență, cu tot atâția neuroni cât creierul unui câine.
Sperăm că pe parcursul viitoarelor numere să reuşim să aprofundăm şi să documentăm cu referințe ştiințifice exacte şi cuantificabile rolul nebănuit pe care îl au intestinele şi sistemul digestiv pentru sănătatea noastră şi de ce este vital să nu tratăm doar „frunzele“, ci şi „rădăcinile“ noastre, cu alte cuvinte, să avem grijă de întregul copac al vieții noastre!
Dacă îți doreşti să intri împreună cu noi într-o călătorie fascinantă despre sănătate, natură şi viață în general, susține-ne abonându-te la noi! Doar astfel ne vei da şansa ca în aceste vremuri dificile pentru toți să apară tot timpul în cutia ta poştală un ziar de sănătate cu lucruri noi, interesante şi, de ce nu, frumoase.

Cu drag,
Redacția Ziarul de Sănătate

Etichete articol:
arborele viețiieditorialsănătate
Articolul anterior
Seminar de Medicină Integrativă: Particularitățile celulelor canceroase și terapia personalizată
Articolul următor
Noua Gamă Cardio de la Zenyth

Vrei să îți spui părerea? Scrie aici!

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Fill out this field
Fill out this field
Te rog să introduci o adresă de email validă.

Vezi toate articolele din categoria: Medicină funcțională

Te-ar putea interesa și: