Toxicitatea este un termen cu spectru larg de acoperire şi se referă la numeroase aspecte, de la acumularea de mucozităţi cauzată de consumul de produse lactate, substanţe iritante şi zaharuri complexe, până la depunerile de substanţe chimice artificiale, metale toxice şi minerale.
Toxicitatea (care este de natură în special acidă, acumulându-se sub această formă în organism) provine din alimente, atmosferă, produse pentru igiena personală, produse pentru igiena locuinţei, materiale de construcţie… Iar lista ar putea continua la nesfârşit.
În zilele noastre, majoritatea alimentelor pe care le consumă şi lichidelor pe care le beau oamenii sunt acide, determinând acumulări de mucozităţi, privând organismul de energie datorită toxinelor proteinice. Amidonul rafinat pe care îl consumăm sub diverse forme acţionează asemenea unui adeziv asupra ţesuturilor, provocând formarea unei plăci, conform prezentării anterioare. Această acumulare de toxine, fiind de natură acidă, poate provoca inflamaţii şi congestionări ale ţesutului, într-o asemenea măsură încât va produce moartea ţesutului respectiv.
Toxinele şi mucozităţile se fixează şi formează depuneri la nivelul tuturor ţesuturilor organice, cu precădere la nivelul sinusurilor, gâtului, tiroidei, plămânilor, muşchilor, ficatului, rinichilor şi pielii. Acesta este motivul pentru care sunt afectate în special aceste zone atunci când organismul manifestă simptome de răceală sau de gripă. Fiindcă organismul încearcă să se cureţe de toate aceste toxine, sau de o cantitate cât mai mare, prin intermediul unui proces natural care se numeşte generic boală.
Numeroase boli nu reprezintă altceva decât eforturile pe care le depune organismul de a elimina toxinele şi/sau celulele muribunde sau moarte. Conform acestor ipoteze, toxicitatea se formează la nivel intracelular sau interstiţial (în jurul celulelor) în sistemul vascular, în organe şi la nivelul glandelor, în intestine şi în cavităţile din organism. Combinând starea de intoxicare cu o dietă intens acidă, apar stări de inflamaţie, ulceraţie, tumori şi, în cele din urmă, de moarte celulară (degenerare). Acumulările de toxine şi de mucozităţi vor genera obstrucţii, blocând circulaţia sanguină şi limfatică dinspre şi către celule, iar această stare va reduce semnificativ capacitatea celulei de a funcţiona corect şi de a se menţine sănătoasă.
Cum apare procesul de autointoxicare?
După ce alimentele au fost descompuse, urmează absorbţia de către organism a materialelor de construcţie, a combustibililor şi a altor compuşi, printre care se numără: săruri minerale, vitamine, tanin, alcaloizi, flavone etc. Aceste elemente componente sunt transportate de fluxului sanguin până la nivelul celulelor care le folosesc pentru energie, stimulare, construire şi regenerare sau le stochează pentru utilizare ulterioară. Absorbţia se produce prin vili sau vilozităţi (formaţiuni cu aspect digitiform, prezente pe suprafaţa anumitor membrane celulare) şi mici pori amplasaţi de-a lungul membranelor mucoase ale intestinului gros şi intestinului subţire.
Absorbţia ar trebui să fie un proces simplu, numai că, la majoritatea indivizilor, intestinele ajung să se încarce cu o substanţă de consistenţa cauciucului, denumită placă mucoidă. Această placă densă, care se dezvoltă în tractul gastrointestinal, este formată din gluten, mucus, proteine străine şi alţi produşi secundari rezultaţi din descompunerea alimentelor, care acţionează mai mult ca un clei decât ca substanţă nutritivă! Zaharurile şi cerealele rafinate, carnea şi produsele lactate sunt alimentele direct răspunzătoare de formarea acestei plăci. Această „placă mucoidă” blochează absorbţia corespunzătoare a elementelor nutritive din alimentele de către organism.
Autointoxicarea este o consecinţă a reabsorbţiei unor toxine, reziduuri alimentare şi metabolice şi alte substanţe nocive din colon. Spre deosebire de toxiinfecţia alimentară, care produce rezultate la scurt timp de la ingestia alimentelor, autointoxicarea este un proces cu consecinţe mai puţin evidente, dar severe pentru sănătatea întregului organism. Toate sistemele organismului (cardiovascular, nervos, digestiv, cerebral) sunt afectate în timp de o eliminare ineficientă a substantelor nocive, în principal de către sistemul digestiv în colaborare cu rinichii.
Autointoxicarea este legată de neeliminarea eficientă a reziduurilor care se acumulează în colon, adică de constipaţie. Autointoxicarea este un proces biochimic (enzimele, flora bacteriană şi celulele sistemului imunitar din tractul digestiv sunt suprasolicitate şi nu reuşesc să anihileze sau să elimine eficient agenţii patogeni, toxinele şi reziduurile metabolice), dar şi mecanic (bolul fecal nu este eliminat la timp şi complet, ci rămâne mai mult în colon, ceea ce permite reabsorbţia anumitor toxine şi afectarea mucoasei colonului).
Organismul uman posedă mijloace eficiente de detoxifiere. Totuşi, în condiţiile unui stil de viaţă nesănătos (fumat, alcool, poluare, alimentaţie tip fast food), acestor mecanisme le sunt subminate funcţiile exercitate, rezultatul fiind reabsorbţia intestinală a toxinelor şi migrarea acestora în întreg organismul.
Transplantul de materii fecale poate reprezenta o soluţie de recolonizare a intestinului gros cu floră bacteriană sanogenă, însă nu poate substitui un stil de viaţă sănătos.
